341 afișări

O revoluție împotriva planului Valev

hrusciov

de Moise Guran

Am realizat acest material într-un soi de replică față de site-ul de stânga Criticatac.ro, care face o interesantă expunere a situației economice a Ucrainei pentru a sugera, în final, că singura soluție pentru Ucraina este să rămână în sfera de influență a Rusiei (invocând absolut aberant modelul finlandez). Nu fac decât să pun în context istoric informațiile și vă las pe dumneavoastră apoi să judecați dacă banii, economia, sărăcia, sunt lucruri mai importante sau nu decât independența națională a unui popor.

Divizarea Ucrainei pe criterii economice este nu numai nedreaptă, ci pur și simplu parșivă. Estul și sudul rusofone sunt mai bogate, iar faptul că acum aceste secesiuni cer intervenția tancurilor rusești este din motiv că oamenii de acolo spun că s-au săturat să plătească pentru vestul mai sărac. Într-adevăr, revoluția ucraineană este una a oamenilor săraci, este de fapt răscoala împotriva planului Valev din anii ’60, cel care n-a putut fi aplicat de bolșevici în România dar a funcționat perfect în republici sovietice precum Ucraina sau Moldova, ba chiar și bulgarii l-au acceptat. Nu știu câți dintre dumneavoastră cunosc faptul că programarea economică a spațiului sovietic prevedea ca România să fie o țară predominant agrară, inclusă într-un spațiu compus din Bulgaria, Basarabia și părți din Ucraina. Gheorghiu Dej a simțit însă capcana acestui plan și s-a opus din toate puterile. Așa s-a și născut mișcarea naționalist comunistă care a atins apogeul în vremea lui Ceaușescu. Gheorghiu Dej a murit rapid și destul de ciudat în 1965. Şi azi unii istorici cred că este posibil ca acesta să fi fost iradiat accidental. Dar este cert faptul că, în epocă, liderii comuniști de la București au fost convinși că pe Dej l-au omorât rușii tocmai pentru că se opusese planului Valev și pentru că începuse un agresiv proces de industrializare a României. Așa că ei au luat decizia să numească „Gheorghiu Dej” combinatul siderurgic de la Galați, pe atunci vârful industrializării românești. Asta numai ca să le arate rușilor că opoziția românească la planul Valev va fi dusă mai departe. Și chiar așa a şi fost.

Revenind acum la Ucraina, în zilele noastre adevăratul grânar al Europei: revolta regiunilor din centru și vest este, dincolo de aspirațiile europene ale popoporului ucrainean, o răscoală a foamei. Este răzbunarea implacabilă a planului Valev, căci diabolicul plan din 1964 al URSS – acela de a crea dependență economică de Rusia a diferitelor popoare cucerite – nu a fost înlocuit cu nimic după prăbușirea imperiului roșu. Va fi greu cu o Rusie ostilă și o Europă cvasi-indiferentă? Bineînțeles că va fi greu. Nimeni n-a spus niciodată că independența este un lucru ușor de câştigat.