Mugur Isărescu, prudent: Mai întâi reformele. Adoptarea euro, în 2021

de Lidia Moise

Guvernatorul Mugur Isărescu este eurosceptic. El crede că adoptarea monedei unice europene în 2018 este un ţel realizabil, dar riscant şi prematur. Pentru Isărescu, orizontul de timp care ne desparte de moneda euro trebuie lărgit, undeva în intervalul 2021-2023. Deşi este pentru prima oară când economia noastră satisface criteriile adoptării euro, şi poate deci intra în anticamera monedei unice, ţara trebuie să-şi cântărească atent costurile şi beneficiile. Guvernatorul n-a evaluat însă decât costurile în discursul său rostit în faţa mediului academic strâns în aula Universităţii din Bucureşti pentru a-i onora titlul de Doctor Honoris Causa.

„Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește.”

Da, România poate intra, teoretic, în vara acestui an, în anticamera zonei euro, mecanismul european al ratelor de schimb valutar, ERM II (European Exchange Rate Mechanism), deoarece satisface aproape toate criteriile de la Maastricht. Are un deficit ţinut în frâu, o datorie publică relativ confortabilă, iar banca centrală a reuşit să coboare dobânzile din piaţa bancară în interiorul intervalului optim şi să asigure leului o evoluţie constantă, fără mari salturi. Mai e un singur hop, a lăsat Isărescu să se înţeleagă, anume cel al inflaţiei, care depăşeşte încă media zonei euro, în pofida unei temperări substanţiale a creşterii preţurilor. Trebuie spus că aici este şi zona de unde pot apărea surprize, deoarece în istoria recentă a economiei româneşti inflaţia a fost marea problemă.

Prudenţa guvernatorului în faţa perspectivei inflamării preţurilor confirmă vorba lui Confucius, „cercetează trecutul dacă vrei să prezici viitorul”. Ar fi fost de aşteptat ca guvernatorul Isărescu să se mândrească acum cu faptul că banca centrală a împins în jos ratele dobânzilor din piaţa bancară, ceea ce nu e puţin lucru, deoarece ieftinirea creditului poate stimula investiţiile, consumul şi afacerile în general.

Guvernatorul a preferat însă să lanseze un avertisment în privinţa capacităţii noastre de a adopta moneda euro. Totuşi, în ciuda realităţii că euro este o prezenţă activă şi influentă în viaţa şi cumpărăturile românilor, guvernatorul are dreptate să fie sceptic.

În Zona Euro ar trebui să intre toată lumea, de la cei din Bucureşti, până la cei din Las Fierbinţi

Când spune că doar capitala şi cartierele sale satelit ar putea intra în euro fără probleme, el descrie o realitate statistică, economică şi socială.

„Bucureştiul s-ar putea integra foarte repede în zona euro, dar la 30 de kilometri de Bucureşti se află acest loc minunat care se numeşte Las Fierbinţi, dar la peste 100 de kilometri de Bucureşti se găsesc locuri mai puţin plăcute şi trebuie să intre şi ele în zona euro, nu numai Bucureştiul”, a spus Isărescu.

El se referă probabil la produsul intern brut per capita, indicatorul care descrie bunăstarea unei ţări. Dacă ne uităm la România, în ansamblu, avem priveliştea sărăciei: în 2012, de pildă, PIB-ul per capita al României a fost de 6.100 de euro, depăşit doar de Bulgaria într-un clasament inversat al sărăciei. Letonia, de pildă, ţară care tocmai şi-a abandonat moneda pentru a adopta euro, are 9.170 de euro per capita, iar Estonia, una din ultimele intrate în zona euro, peste 13.200 euro, oarecum egal cu Slovacia, o altă ţară care a zburdat spre moneda unică.

„Intrarea într-un bloc monetar înseamnă nu numai alt nivel de dezvoltare, ci şi de omogenitate a economiei, a societăţii, care se atinge mai greu într-o economie mai mare. Într-o ţară baltică, unde populaţia o găseşti în capitală şi încă vreo două oraşe, concentraţia este foarte mare”, a adăugat Isărescu.

Discursul guvernatorului a aluncat însă spre chestiuni concrete, abandonând, temporar, teoria şi statisticile. Isărescu a lansat o întrebare clasică, retorică, anume dacă buzunarele românilor ar rezista unor scumpiri ale produselor alimentare până la nivelul Europei bogate. Deşi ar trebui să admită că preţurile nu coincid în interiorul zonei euro şi, mai ales, că lanţurile de magazine au cam aplatizat diferenţele, uneori în defavoarea românilor, Isărescu a lansat o săgeată retorică în direcţia preţului pâinii, care ar fi de şapte ori mai scump în Franţa, lăsând să se înţeleagă că adoptarea monedei unice ar avea ca efect scumpirea popularului aliment.