72 afișări

Schimbul reginelor și sacrificiul necesar

de Moise Guran

Magnifică în omnipotenţa ei, la jocul de şah, regina este adevăratul conducător al armatei de pe tablă. În vreme ce regele este un bleg ce trebuie tot timpul apărat, regina este cea mai ofensivă dintre piese, singura-i vulnerabilitate fiind dată tocmai de valoarea ei exagerată, în comparaţie cu celelalte piese. Din acest motiv regina poate fi folosită în apărare doar ca suport, nu poate fi interpusă niciodată pe linia unui nebun, a unei ture, sau a unei piese cu valoare mai mică, tocmai pentru că piesa respectivă va deveni imediat kamikaze pentru capturarea reginei adverse.

Comparaţi acum meciul dintre PSD şi PNL cu unul de şah, în care Ponta şi Antonescu sunt reginele celor două echipe. (Încercaţi să rezistaţi tentaţiei de a face glume pe tema asta, deşi eu însumi zâmbesc acum, când scriu asta). Pentru economia jocului vom presupune că regele lui Ponta este USD(deci nu PSD), în vreme ce regele lui Crin este PNL.

Categoric Ponta are mult mai multe piese pe tablă, îşi permite să atace dând senzaţia că se apără, iar în acest timp regina adversă, Antonescu, a intrat deja în criză, fiind forţată să intre în apărare.

Ieri, Antonescu a dat un şah anemic cu respingerea legii amnistiei, ştiind că nu are majoritate în parlament. Un alt şah anemic a fost forţarea pe flanc a orgoliului unui Dan Voiculescu de a face din pionul Daniel Constantin o tură. În timpul ăsta, Ponta a acceptat posibilitatea sacrificării pionului (care n-a fost niciodată tură, pentru asta trebuie să ajungă în capătul tablei de şah), dar a atacat regele (PNL) care nu mai ştie sigur dacă îl susţine sau nu pe Crin. Se dovedeşte că PNL are găuri uriaşe în apărare, iar regina (Crin) este obligată să intre în defensivă. Aşa cum v-am spus la început, aceasta este singura vulnerabilitate a unei regine – apărarea directă şi expunerea la un act kamikaze a unei piese a adversarului cu valoare mai mică.

În final regina ajunge să se interpună pe linia de atac ce duce către rege(PNL) şi va fi capturată. Îi mai rămne o singură şansă – schimbul echitabil de dame.

Probabil aţi observat că de pe tablă lipseşte o piesă – Klaus Johannis. Ei bine, herr Klaus e un cal. Unul prea puţin implicat în gălăgia celor două regine, dar care poate juca un rol crucial în cazul unui sacrificiu de damă.

Avantajul calului este faptul că celelalte piese nu îl înţeleg – e un ciudat care nu merge nici pe diagonală, nici pe linie, merge în formă de L. Dezavantajul calului este că devine eficient doar într-o planificare pe termen lung, cu patru cinci mutări înainte. Altfel devine previzibil. Altfel spus, calul are nevoie de timp. Aţi observat poate faptul că Ponta vorbeşte întotdeauna cu respect pentru Johannis, căci ostilizarea sa este inutilă, iar ceea ce urmăreşte cu adevărat este izolarea reginei Antonescu în apărare şi neimplicarea calului.

Ei bine, Crin nu mai are de acum decât varianta în care se sacrifică pe sine, dar rupe USL prin asta şi lasă celelalte piese sub coordonarea calului (Johannis) într-un atac planificat acum pentru la toamnă. Ponta nu îl prea poate anticipa pe Johannis şi, probabil tocmai de aceea, acesta este singurul de care USD se teme.

Singura şansă a PNL în acest moment, în şahul politic, a mai rămas desfiinţarea USL, girată de Crin în 2012, desfiinţare pe care acesta trebuie să şi-o asume prin retragerea din cursa prezidenţială. PNL nu mai poate spera nici măcar la o remiză, e obligată să iasă la joc, dar la un altfel de joc, unul condus de Klaus Johannis. Care nu are nevoie decât de planificare inteligentă şi de timp. Iar până în toamnă, nu mai este foarte mult.

P.S. La fel ca și în cazul lui Isărescu, simpatia mea evidentă pentru Johannis nu mă face un susținător al acestuia. Știu că unii dintre voi îmi vor transmite să stau potolit în domeniul meu economic, dar am scris acest text din plăcerea scrisului. Viața este un meci de șah.