Moş Crăciunul speculatorilor vine pe stil vechi

de Moise Guran

Când am văzut azi pe la prânz că euro a sărit peste 4,53 de lei mi-am spus că există totuşi şi un Moş Crăciun al speculatorilor. V-aţi dat seama din poză cine este şi, la drept vorbind, nu mi-e ciudă acum decât de faptul că n-am dat crezare semnelor clare în acest sens. Isărescu e un Moş Crăciun pe stil vechi, căci de la începutul anului zici că n-a avut altă treabă decât să se asigure de creşterea cursului de schimb.

Aţi aflat probabil cu toţii deja de la radio şi de la tv că ieri Consiliul de Administraţie al BNR a scăzut dobânda de referinţă la lei cu 0,25% până la 3,75%. Ăsta era un pas aşteptat şi n-a fost chiar o surpriză pentru nimeni. Poate nici tăierea rezervelor minime obligatorii(RMO) n-a fost, deşi cei de la BNR fac calcule şi simulări de mai bine de un an de zile pentru asta. Totuşi, scăderea concomitentă a RMO şi la lei şi la valută a completat perfect aerul de Crăciun, mai ales că, lucru mai puţin ştiut de publicul larg, de la începutul anului BNR a ridicat limitele de tranzacţionare valutară pentru bănci. Într-o piaţă ce gâlgâie de lei dar şi de valută, singurul cuvânt care îmi vine în minte este abundenţa… Şi pentru ca mesajul să fie cât mai clar, guvernatorul Mugur Isărescu a mai făcut şi câteva declaraţii fără echivoc…„În mod normal ar trebui să se ducă spre deprecierea monedei, dar eu mă tem că nu o să se întâmple.” consemnează Mediafax. După care Isărescu a mai precizat că a folosit expresia “mă tem” cu subînţeles. Adică tocmai pentru a arăta clar că dorinţa BNR este de creştere a euro şi de slăbire a leului. Mai mult, guvernatorul a sugerat băncilor străine care vor să repatrieze capital (datorii către băncile mamă) să o facă.

Şi pentru a băga în ceaţă toţi economiştii neobişnuiţi cu politica neortodoxă a BNR, după toate astea Mugur Isărescu a mai spus că trebuie să lăsăm cursul să îşi facă datoria, căci el are un rol economic. Bineînţeles că are, iar acesta este acela de corectare a deficitelor. Altfel spus când ai deficite în economie cursul creşte, când ai excedente el scade. Mânăstire-ntr-un picior, ghici în ce sens ar trebui să meargă acum cursul? În jos, evident. Şi totuşi, după acest discurs al guvernatorului, şi după toate măsurile de Crăciun pe stil vechi, euro a sărit azi de la 4,49 direct la 4,53 de lei.

Unde e contradicţia? Desigur nu este niciuna, dar departe de aerul său diplomatic, Isărescu este (ca să folosesc o parafrază care sigur nu-i va plăcea) un guvernator-jucător. Ştie adică faptul că în 2014 euro va scădea, aşa că se asigură că va scădea mai de sus, ca să ajungă cam pe unde trebuie. Aşa a făcut în 2009, când, profitând de ameţeala sărbătorilor de iarnă, între Crăciunul 2008 şi prima săptămână lucrătoare din ianuarie 2009, însăşi BNR a umflat pe volume mici cursul cu peste 10%, de la 3,9 lei pentru un euro până la peste 4,3 lei. L-a ţinut apoi acolo în primele luni, pentru a-l lăsa apoi natural să scadă.

Ceea ce contează pentru economie este mai puţin nivelul cursului la un moment dat şi mai mult tendinţa acestuia. Iar acum, la fel ca în 2009, euro avea o tendinţă naturală (pe argumente fundamentale) de scădere. Mai puneţi la socoteală şi faptul că BNR are prea multă valută, că a fost nevoită să cumpere euro şi pe parcursul anului 2013 pentru a împiedica aprecierea leului, şi că i-ar conveni foarte mult să vândă valuta respectivă la un curs mai mare şi cu profit (care se face venit la bugetul statului).

Aşa că cel mai probabil scenariu pe care îl putem face în debutul acestui an este unul de creştere violentă a cursului, probabil până peste 4,6 lei, de unde chiar BNR “îl va salva”, oprindu-l din creştere şi lăsându-l apoi să scadă natural spre 4,5 lei, sau poate chiar mai jos.

Măsurile anunţate de BNR mai au şi alte câteva efecte, pe care nu le-aş numi totuşi secundare:

–         Scumpesc importurile şi ajută menţinerea preţurilor, în ceea ce părea a fi un risc de deflaţie. De fapt ele ar trebui să stimuleze vânzările produselor româneşti, dacă nu cumva şi acestea se vor scumpi. Arma este cu două tăişuri în condiţii de consum redus, căci o creştere de preţuri în niciun caz nu stimulează consumul

–         Alimentează sperietoarea creditelor în valută şi stimulează creditele în lei. Asta e bună ca principiu, dar ţineţi cont că abia de la un curs de 4,6 lei, un credit în euro contractat la 4,5 lei/euro, pierde diferenţialul de dobândă

–         BNR plăteşte indirect din profit (dacă va reuşi să-l facă) ratele guvernului la creditele contractate în anii anterior de la FMI.

–         Creşte riscul de neplată al celor cu credite în valută, dar băncile primesc din reducerea RMO banii pentru acoperirea găurilor anticipate deja, cele care vor veni din modificarea legislaţiei şi uniformizarea contractelor în urma unor procese priedute de bănci cu clienţii lor.

Desigur, Isărescu este paznicul sistemului bancar, dar numai morală nu se poate numi situaţia în care băncile care şi-au păcălit clienţii sunt ajutate de BNR să îşi corecteze greşelile, în vreme ce aceştia (plătitori de rate în valută*) sunt invitaţi să înveţe din experienţele dure ale vieţii. De unde şi zvonul că Moş Crăciun nu prea trece prin Somalia.

* Precizez încă o dată faptul că nu am interese personale legate de cursul de schimb. Nu fac speculaţii valutare şi, chiar dacă am rate în euro, acestea sunt mici şi sunt acoperite de o parte a veniturilor mele care sunt denominate în euro.