Marius Stan, chimistul român care a jucat în „Breaking Bad”: Mesajul meu către elevi e „Lumea vă aparţine. Curaj!”

Doctor în chimie, consilier ştiinţific în Departamentul pentru Energie din SUA, actor şi poet. Marius Stan a plecat din România în 1997. A ajuns în New Mexico, la Laboratorul Naţional Los Alamos pentru un stagiu postdoctorat de doi ani. Şi a decis să rămână. În 2011 a fost ales să-l joace pe Bogdan din „Breaking Bad”, serialul american multipremiat cu Emmy.

Suntem în 1970. Ce făceai pe 1 Decembrie?

Aveam 9 ani, era marţi şi cred că după şcoală am venit acasă şi am desenat ceva. Îmi plăcea mult să desenez maşini, şerifi şi navete spaţiale. Ziua naţională era 23 August.

Cine au fost primii tăi profesori de matematică, de chimie?

Deși am terminat Facultatea de Fizică și am un doctorat în Chimie, sunt de fapt un scriitor îndrăgostit de matematică.

Pasiunea pentru matematică a început la clasa domnului profesor Gheorghe Bostan, la Şcoala Generală Nr. 1 din Urziceni, și a continuat cu lecțiile de matematică și de viață date de domnul profesor Mihai Pavunev la Liceul Teoretic Nr. 1 (azi „Grigore Moisil”). Tot acolo am învățat fizică de la domnul profesor Ilie Stavăr. Am descoperit literatura la clasa domnului profesor Anatol Pavlovschi, pe care l-am însoțit și la Cenaclul Literar „Dor fără sațiu”.

Am avut mare noroc cu așa profesori și cu părinții mei care m-au încurajat și m-au susținut chiar dacă li s-a părut că sunt „cam împrăștiat”.

Nu te întreb dacă ai vrea să descoperi un nou element. Sau ai descoperit? Te întreb dacă ai încuiat în vreun sertar (sau dacă ai salvat în vreun folder) discursul pentru Nobel.

Mă bucur mult când ideile mele sunt îmbrățișate de comunitatea științifică, chiar dacă după mult timp. Acum zece ani, am folosit pentru prima dată metoda „phase field” pentru studiul evoluției micro-structurii materialelor iradiate. Acum sunt zeci de grupuri de cercetare care folosesc această metodă. Tot cam atunci am realizat cuplarea unor metode de calcul care operează la nivele spațiale sau temporale mult diferite, cum ar fi Mecanica Cuantică, Dinamica Moleculară și Metoda Elementelor Finite. Acum sunt programe internaționale care sunt bazate pe această metodologie.

Anul acesta, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat unui grup de cercetători care au folosit metode de calcul pentru prezicerea unor proprietăți moleculare, în sprijinul industriei farmaceutice. Realizările lor sunt cu atât mai impresionante cu cât au fost obținute în anii 70, când tehnica de calcul era primitivă. Au primit premiul după patruzeci de ani; mai avem de așteptat.

Acum eşti Senior Scientific Advisor în Departamentul American pentru Energie. Cum ar veni, în sistem românesc, eşti consilier ştiinţific principal în Ministerul Energiei. Ce faci, de fapt? Cum e munca ta dintr-o zi?

Rolul meu este să creez și să coordonez la nivel național, în SUA, o strategie și un program care să utilizeze tehnica de calcul avansată pentru dezvoltarea și optimizarea producției, transportului și stocării energiei. Spre exemplu, interacționez cu cercetători, ingineri și manageri din universități, institute de cercetare și industrie pentru a extinde utilizarea calculatoarelor de mare putere (supercomputers) în procesul de design și fabricație a unor materiale moderne, cu caracteristici mult îmbunătățite. Această strategie integrează metode teoretice, experimentale și de calcul într-un program coerent, de maximă eficiență.

Am observat că e mult mai ușor să integrăm metodele numerice decât grupurile de cercetare din diverse instituții. Relațiile interumane sunt mai complexe decât relațiile matematice.