Expansiunea dragonului: China mişcă maşina economiei spre consum

de Lidia Moise

 

Aproape că există un pariu sau o obsesie a diverşilor profeţi ai pieţei financiare globale, anume ghicirea anului când China va deveni cea mai mare economie a lumii, surclasând Statele Unite ale Americii, sau, potrivit altor ierarhii, Imperiul European. Săptămânalul britanic The Economist are o pagină în care se poate calcula exact anul. Astfel, afli că în ipoteza că economia Chinei va rula cu 7,2% pe an, iar cea americană cu o medie de 2,4%, atunci în 2019 China va fi campioana economică a lumii. Investitorul legendar Jim Rogers, care a conferenţiat şi prin România, are bănuiala sa, că mişcarea se va produce în 2020.

Deocamdată, economia Chinei a încetinit, dacă se poate spune aşa când vorbeşti de un ritm anual de creştere a produsului intern brut (PIB) de 7,8% în 2012, an destul de dificil pentru întreaga planetă şi extrem de dur pentru Uniunea Europeană. Pentru acest an, estimările economiştilor se opresc la o creştere cu 7,75-8% a PIB-ului, indicând o consolidare a economiei Chinei, după aproape trei decenii de ritmuri spectaculoase. Totuşi, măsurile luate de autorităţile de la Beijing pentru a stabiliza economia ar putea stimula creşterea acesteia cu 8,6% în 2013, în ciuda unei cereri globale foarte slabe, estimează Qu Hongbin, economistul şef al diviziei chineze a băncii HSBC, citat de ziarul China Daily.

Creşte economia, dispare sărăcia

Scopul acestei performanţe nu este neapărat cocoţarea pe locul întâi în clasamentul neoficial al marilor economii, ci ridicarea nivelului de trai al celor 1,5 miliarde de oameni care trăiesc în cea mai populată ţară din lume şi crearea de noi locuri de muncă.

„În 1981, aproape 85% din populaţia Chinei trăia cu mai puţin de 1,25 de dolari americani pe zi (n.r. – limita sărăciei absolute, aşa cum era ea definită de Banca Mondială), a cincea ţară din lume ca răspândire a sărăciei. În 2008 această proporţie s-a prăbuşit sub 13%, mult sub media ţărilor dezvoltate”, se arată într-un raport al Fondului Monetar Internaţional (FMI).

În 2012, venitul mediu în oraşele Chinei a fost de 24.565 de yuani, sumă echivalentă cu 3.912 dolari sau cu 2.995 de euro. La o examinare mai tentă observăm că venitul mediu lunar al unui chinez care lucrează în oraşe, de 249 de euro, a fost anul trecut doar cu vreo 88 de euro mai mic decât salariu mediu din România, de 338 de euro.

Acest ritm alert de creştere a economiei chineze s-a tradus şi în majorarea salariilor. Cel puţin în mediul privat, statisticile arată că salariile au crescut anul trecut cu 14%, un ritm superior celui afişat de economie.