37 afișări

Să nu vorbim de funie în casa spânzuratului…

el dorado

de Moise Guran

Vorbind la România în Direct despre credite și greutăți, am primit numeroase mesaje, în fapt povești de viață, care mai de care mai interesante. Un om din Iași mi-a povestit de exemplu cum era să rămână fără casă, după ce compania la care lucra, un gigant internațional a închis fabrica de la noi și a deschis o alta în Republica Moldova. Omul a rămas șomer, e drept cu plăți compensatorii dar și cu o datorie uriașă la bancă. Avusese salariul bun iar relocarea investitorului străin i-a cauzat o cumpănă în viață.

Întâmplarea face că tot azi Consiliul Investitorilor Străini a amenințat guvernul cu o relocare a afacerilor în țări mai stabile și mai previzibile fiscal. Este doar ultimul protest după ce în weekend au reacționat investitorii români și cei americani. Premierul Victor Ponta le-a răspuns investitorilor străini că așa se taxează și în America, și în Europa iar România nu poate fi un Eldorado pentru toată lumea. Premierul pune taxe pe stâlpi și sonde, amestecând din nou lucrurile de exemplu între o legislație americană unde sonda este impozitată dar țițeiul este al proprietarului terenului și legislația românească unde oricum există un impozit, dar țițeiul este al statului, indiferent cine deține terenul.

Reproșul investitorilor străini este acela că guvernul i-a luat prin surprindere, că nu i-a consultat, că nu i-a întrebat nici măcar câți stâlpi sau câte construcții speciale au.

Din păcate Victor Ponta nu sesizează faptul că discuția este despre omul de la Iași care și-a pierdut slujba și despre alții care și le vor pierde din cauza amatorismului politic de la noi. Acum nici o lună Ponta s-a dus în America ca să se întâlnească cu oamenii de afaceri. Poate n-a înțeles nici el de ce nu l-au primit decât vicepreședinți ai marilor companii americane, în ciuda eforturilor diplomației române de a-i asigura contacte mai de notorietate. Poate nu s-a dus să îi convingă să facă locuri de muncă în România căci acum le spune că la noi nu e El Dorado.

Folosirea acestui nume de legendă dă o măsură foarte exactă a scrupulozității premierului. Când nu mai vezi locurile de muncă de stâlpii pe care-i cauți să-i impozitezi dar dai o lege specială pentru o companie care ar urma să-ți demoleze munții pentru aur, parc-ar trebui să fii mai reținut când zici că România nu e El Dorado.