Locul băieţilor prea deştepţi e după gratii

de Moise Guran

Povestea șpăgii de la Hidroelectrica este fascinantă în simplitatea ei dar complexă în implicații și învățăminte. În esență ea ne spune că poa’ să cadă țara, să moară lumea, să intre ditamai mamutul în insolvență pentru un an de zile, să se închidă cinci șantiere, în final politicienii tot își vor trimite niște oameni setați să-și facă șpăgile, pe cadavrul economic al unui mamut industrial de stat.

Remus Borza, administratorul judiciar care și-a atras tot oprobriul public prin

tăierea tuturor investițiilor Hidroelectrica dar și prin închiderea pierderilor de

sute de milioane de euro din contractele cu băieții deștepți, merită de data asta

mult respect.

Conștient de faptul că ministrul Energiei, Constantin Niță și-a impus consilierul în vârful Hidroelectrica (ca și la termocentralele din Oltenia de altfel) Borza a

protestat, s-a dus în audiențe, a ajuns până la primul ministru pentru ca în final

să-și depună mandatul. Să-și dea adică demisia. Omul numai n-a spus-o verde în față că tot anul pierdut al Hidroelectrica a fost degeaba și că alți băieți deștepți sunt pe cale să pună mâna pe alte contracte. Acum, după ce s-a dovedit că SRI era oricum cu ochii pe mahării de la Hidro și că DNA-ul i-a găjbit chiar înaintea unei afaceri de un sfert de miliard de euro, cred că Remus Borza merită mai mult credit din partea societății noastre.

Interesele angajaților și teama lor de restructurare sunt întotdeauna un bun paravan pentru astfel de afaceri.

Pe de altă parte mă întreb de ce s-o fi oprit DNA-ul la doi consilieri (ai lui Niţă şi Chiţoiu)? Eu vreau să știu clar cât de implicat este ministrul Niță și cât de tolerant a fost premierul Victor Ponta față de faptele pe care i le-a sesizat Borza.