Paradoxul lui Barnier: Am avut criză pentru că lipseau regulile, dar criza a creat reglementări
Interviu de Lidia Moise
Michel Barnier este arhitectul pieţei unice europene noi pe care o vede funcţională şi competitivă. Un politician elegant, un artist al negocierii, un european. Barnier intră în biroul şefului reprezentanţei europene la Bucureşti grăbit, salută cu o politeţe impecabilă. Aşteaptă întrebările – are aerul unui preşedinte de corporaţie şi argumentele unui politician. Îşi explică filosofia scurt, clar: „Sunt un european, dar rămân totodată francez. Ce înseamnă să fii european? Înseamnă să trăieşti în pace. Suntem legaţi între noi de o promisiune de democraţie şi de respect reciproc. Nu există niciun motiv ca francezii, de exemplu, să fie arongaţi, suntem toţi egali în Europa. Avem nevoie de România, de cultura sa, de diversitatea sa, de poziţia sa strategică în sud-estul Europei, fiecare are locul lui.”
Michel Barnier, politician francez cu o puternică vocaţie europeană, a preluat portofoliul de comisar european pentru piaţă unică şi servicii în 2009, în plină criză financiară. În primul an de criză, Comisia a avut un rol şovăitor, de observator şi partener al Fondului Monetar Internaţional (FMI) în aranjamentele de salvare a statelor emergente, intrate în criză, din rândul cărora a făcut parte şi România. Dar avea să vină anul 2010, când Grecia a intrat în incapacitate de plată, iar pieţele financiare au intrat în panică. Spania şi Italia au început să se zbată în ghearele crizei financiare. Barnier declanşase deja operaţiunile sale ample de reglementare a pieţei financiare.
„EU Supremul”, omul care a tăiat bonusurile
Amploarea reglementărilor a creat nervozitate în piaţa financiară londoneză. Ziariştii britanici îl descriau ca fiind „cel mai periculos european”. Repulsia britanicilor poate fi înţeleasă: este omul care impune retezarea bonusurilor imense ale lumii financiare. „Nu e etic, nu e moral şi până la urmă nu e eficient”, spune Barnier, care consideră că dimensiunea bonusurilor este direct proporţională cu intensitatea riscului asumat. Helia Ebrahimi de la The Telegraph îi spune „EU Supremo”, aluzie străvezie la dictatorul paraguaian José Gaspar Rodríguez de Francia. Dr Francia, probabil primul dictator sud-american, (care a intrat în conştiinţa globală graţie unui strălucit roman, „Eu, Supremul”, scris de Augusto Roa Bastos), a umplut cuferele vistieriei paraguaiene, dar a impus taxe pe căsătorii, pe care insista să le oficieze personal. Să fie o aluzie? Probabil, deoarece lumea financiară din City-ul londonez a respins organic orice tentativă europeană de a impune vreo reglementare restrictivă sau vreo taxă.
După ce a izbucnit scandalul manipulării indicatorul Libor, rata de dobândă medie la care se împrumută între ele băncile mari ale lumii, Bernier a declanşat imediat operaţiuni de reglementare. Scopul său a fost acela de a împiedica eventualele distorsiuni ale acestui indicator extrem de important pentru toată planeta, un adevărat barometru al costului creditului. Planul lui Barnier – impunerea unei transparenţe a tranzacţiilor, să se ştie de pildă care sunt sumele de bani mişcate între bănci – a presupus crearea unui cod de practici corecte şi a întărit rolul pe care-l joacă agenţiile de supraveghere. Echipa lui Barnier a mai sugerat ca manipularea pieţelor să devină o infracţiune, ceea ce ar crea, pentru prima oară, o frână în calea tentaţiei de a manipula valoarea acestui indicator de către o bancă mare, care dimineaţa poate stabil şi un nivel al dobânzii, pentru ca seara să facă tranzacţii folosind această dobândă. Tentant aranjament! Barnier a avut abilitatea de a nu impune o agenţie europeană în viaţa City-ului londonez: de supraveghere se va ocupa arbitrul pieţei financiare britanice.
„Aproape că am terminat munca, această colaborare Londra, cu City-ul, care a repoziţionat dezvoltarea pieţei financiare de o bază solidă şi clară, nu pe nisip. Pentru Londra, care este principalul centru financiar european, crearea, impunerea şi respectarea unui set clar, puternic de reguli este o şansă de a evita crizele, desigur şi pentru Europa. Deci am lucrat mult pentru a crea acest sistem de reguli împreună cu piaţa financiară londoneză„, spune Barnier.
