Vederi din România
de Ionuţ Văcaru
La scurtă vreme după ce mi-am cumpărat primul meu smartphone am constatat cu oarecare îngrijorare că sistemul de operare Android încărca automat, undeva în cloud, toate pozele pe care le făceam. Ei bine, pentru belgianul Yannick De Neef această funcţie s-a dovedit totuşi utilă: poate vedea din când în când ce mai fac românii la care a ajuns (fără voia belgianului ) telefonul său. Altruist din fire, Yannick nu a vrut să ţină doar pentru el cele văzute, ci le-a împărtăşit cu toată lumea pe un blog special creat pentru fotografiile recepţionate de pe telefonul rătăcit.
Totul a început anul trecut, când Yannick De Neef şi prietenii săi au decis să îşi facă vacanţa în staţiunea spaniolă Lloret del Mar. Înainte de plecare, tânărul belgian şi-a cumpărat un HTC cu o cameră suficient de bună cât să nu mai fie nevoit să se care după el şi cu aparatul de fotografiat. Yannick recunoaşte pe blogul său că s-a dus în Spania la agăţat. A reuşit să cunoască o fată şi, prea concentrat să facă o impresie bună, a uitat să mai fie atent la telefonul său. Şi-a dat seama că nu îl mai are abia când a ajuns cu fata pe plajă. La scurtă vreme, fata a constatat la rândul ei că a rămas fără telefon. Poliţiştii spanioli le-a spus că probabil telefoanele lor au fost furate, însă nu i-a putut ajuta.
Întors în Belgia, Yannick a încercat să uite vacanţa ratată. Doar că, la vreo trei luni după ce a rămas fără telefon, telefonul a început să îi trimită fotografii prin Dropbox, serviciul Google de transfer al fişierelor. HTC-ul nu a fost resetat, aşa că a rămas conectat la contul de Google al belgianului, care, astfel, a început să afle câte ceva despre noii proprietari ai telefonului său. Două dintre fotografii arată clar de unde sunt aceştia:
Mai exact sunt din Măcin, Tulcea, după cum arată o altă funcţie uşor controversată a telefonului (dar utilă în acest caz), cea care stochează în informaţiile despre fotografii coordonatele GPS în care acestea au fost făcute. Însă, cu atât de multe informaţii la dispoziţie (inclusiv un număr de înmatriculare), belgianul susţine pe contul său de Twitter că poliţiştii români nu l-au ajutat în momentul în care au fost contactaţi de unul dintre prietenii săi, ci doar s-au amuzat de situaţie. Ok, să recunoaştem, situaţia este amuzantă şi tristă în acelaşi timp. Dar tocmai pentru că am fost amuzaţi cred că ar trebui să îl ajutăm cumva pe Yannick să îşi recupereze telefonul.
Nota Moise: Posesia unui bun mobil crează o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului. În cazul nostru familia din Tulcea. Este posibil ca aceasta să fi cumpărat/primit/găsit un telefon furat. Există totuşi suficiente indicii care obligă Poliţia Română să pună nişte întrebări. Pe blogul belgianului o să vedeţi şi poze mai expresive care sugerează una-alta despre îndeletnicirile familiei respective, despre modul în care membrii ei îşi fac banii dar şi despre o educaţie greşită pe care o dau copiilor.
Dacă stăm cu capul între urechi şi ne amuzăm putem să ne întrebăm mult şi bine de ce occidentalii nu ne vor în Schengen.
