5 ani de criză. S-o fi terminat?

de Moise Guran

Pentru că în aceste zile s-au împlinit cinci ani de la căderea Lehman Brothers și de la debutul oficial al crizei m-am tot întrebat în ce măsură criza a fost depășită. Cuvântul este atât de larg încât, categoric, fiecare dintre noi înțelege altceva din el. Acum fix cinci ani, Falimentul Lehman Brothers stârnit o criză financiară, adică o lipsă de bani. Fusese oricum precedată de o furtună de cel puțin un an de zile pe piețele de capital.

Deci în acea fază a crizei, din toamna lui 2008 și până la jumătatea lui 2009, panica a fost la nivelul băncilor și al lumii financiare. Problema adevărată a fost criza economică ce a început în 2009 tocmai pentru că băncile nu au mai avut bani să finanțeze firme.

Spre deosebire de criza financiară, adică de lipsa banilor, criza economică este caracterizată de scăderea producției. Și de creșterea șomajului. S-a terminat această criză la noi? Unii cred că nici azi nu s-a terminat. Mie mi se pare că în ciuda căderii cumplite din 2009, semnele de final ale crizei economice în România s-au arătat în 2010. Din păcate la momentul respectiv și-a arătat colții, amânată de fapt din cauza alegerilor, o altă criză – criza statului român. Care nu s-a mai ajuns cu banii și a început să mărească taxele și să taie salariile. Eu cred că economia României a ieșit din criza economică cam prin 2011 chiar dacă de atunci și până astăzi PIB-ul oscilează ca un om beat. Dar stați că nu s-a terminat.

În mod normal, după un șir de astfel de crize, este inevitabilă o criză socială, o modificare la nivelul mentalului colectiv. Caracteristica principală a unei crize sociale este teama. Oamenii își schimbă comportamentul obiușnuit, își amână planurile, renunță să își mai facă o casă, renunță chiar să se căsătorească sau să facă copii. În mod evident nu mai iau credite, nu mai fac investiții, pur și simplu societatea se strânge într-un soi de carapace, în fapt o stare de autoprotecție, că nu se știe ce ne aduce ziua de mâine.

Din păcate crizele de tot felul sunt ciclice și sunt inevitabile. Am simțit cu toții partea lor dureroasă. Partea bună a crizelor este că ele vor scoate întotdeauna la suprafață pe cei mai buni, pe cei mai ambițioși și mai muncitori dintre noi. Supraviețuitorii unei crize vor fi mai pregătiți pentru următoarea, pe principiul că ce nu te omoară te face mai puternic.