S-a terminat? Mă tem că abia începe…
de Moise Guran
Unde mai e problema? Președintele Traian Băsescu nu vede unde mai e problema cu Roșia Montană. După ce premierul Victor Ponta a declarat proiectul închis, declarând la fel ca și președintele liberal Crin Antonescu că vor vota împotriva proiectul de lege pentru Roșia Montană, tentația generală este să bem o bere cu toții că le-am tras-o canadienilor. După ce-am bătut Ungaria la fotbal, uite am bătut și RMGC-ul și, cu un pic de șansă poate batem și Turcia. Numai că problema rămâne și ea are mai multe aspecte.
În primul rând autoritățile locale din localitatea Roșia Montană trebuie să modifice urgent legislația care declară zona monoindustrială și să deschidă drumul pentru investiții. Ba chiar Guvernul trebuie să facă urgent o realocare de fonduri publice pentru crearea de locuri de muncă în zonă. Să facă drumuri, să pună borduri, să facă orice, numai să le dea de lucru oamenilor respectivi imediat. Pe termen mediu statul trebuie să se implice în finanțarea unor proiecte private care prin turism să pună în valoare zona. Să o învețe adică pe doamna Sanda Lungu cum se ține o pensiune și cum se muncește curat profitând de faptul că trăiește într-o zonă frumoasă cu inestimabile vestigii istorice.
În al doilea rând, să nu uităm faptul că exploatarea minieră bazată pe cianuri a obținut deja acordul de mediu la Certej, în Hunedoara. Acolo sunt alți canadieni, dar tocmai pentru că aceia au obținut aprobarea iar cei de la RMGC nu, cei din urmă au o puternică bază de atac împotriva statului român. Cred că ne trebuie urgent o lege care să interzică pur și simplu exploatarea cu cianuri, asta pentru a evita jupuirea statului român la Curtea de Arbitraj de la Washinghton. Ceea ce ne aduce la a treia problemă – demararea urgentă a negocierilor cu Gabriel Resorces pentru o înțelegere amiabilă privind sfârșitul acestei asocieri. Dacă s-o mai putea. Eu cred că nu se mai poate, dar poate domnul Şova negociază tot cu mama domniei sale şi iese ceva.
Sunt de acord că oprirea proiectului reprezintă o mare victorie a opiniei publice, dar problema rămâne și prezintă umflături. Vă spuneam că o țară nu poate fi ținută ostatică de o companie și țara, într-adevăr s-a eliberat. Acum să vedem și cât ne costă această libertate și, mai ales, ce facem cu ea.
