El Pais: România, o ţară în construcţie
n România este mult de construit la capitolul şosele, remarcă ziarista spaniolă Silvia Blanco. De la terasa unui restaurant, admiră castelul Bran, despre care lumea vrea să creadă că este castelul lui Dracula.
Despre Transilvania, jurnalista află că este o regiune „foarte diferită de restul ţării, mai civilizată, mai liniştită”, după cum îi spune Anamaria Nicoară, o braşoveancă studentă la muzică, a cărei mamă este româncă de etnie maghiară.
„‘În unele sate transilvane sunt oameni care abia reuşesc să se exprime în limba română, dar nu există tensiuni semnificative, probabil cu excepţia celor între naţionalişti@, explică tânăra. Dar precizează că nu a fost mereu aşa: în anul 1990 această zonă fiind scena unor confruntări interetnice violente, iar în Ungaria încă se mai reaminteşte despre pierderea Transilvaniei după primul Război Mondial, chiar dacă acest lucru se întâmplă numai în retorica naţionalistă şi atunci când se vorbeşte despre sprijinirea minorităţii maghiare din România.
La Sighişoara, jurnalista spaniolă arată că, printre obiectele specifice vândute aici, cănile cu chipul însângerat al vampirului Dracula şi află istoria lui Vlad Ţepeş, cel care, potrivit cronicarului Laonikos Chalcocondiles, „i-a chemat unul câte unul pe toţi boierii pe care îi suspecta că l-ar putea trăda şi i-a tras în ţeapă împreună cu familiile şi servitorii lor”.
La Sibiu sunt remarcate palatele în stil baroc, Catedrala evanghelică şi clădirile cu curte interioară, toate acestea alături de blocurile comuniste din partea de jos a oraşului.
Din Transilvania, călătoria continuă în Delta Dunării, „un alt microcosmos, la malul Mării Negre”. Aici, „nu sunt multe oportunităţi. Pe lângă turism, tot ce poţi face este să pescuieşti, iar mulţi nu reuşesc decât să supravieţuiască din această activitate”, povesteşte un localnic. „Unii dintre prietenii mei au emigrat şi au crezut că astfel le va fi mai bine, dar nu a fost aşa. Unii s-au întors. În plus, în afară avem o imagine proastă. Suntem în Europa, dar nu ne tratează în mod egal”.
