Când românul e codaş şi la sat şi la oraş
de Moise Guran
Între România rurală și cea urbană se adâncește o prăpastie ce amenință să întoarcă celebra zicală – decât codaș la oraș, mai bine-n satul tău fruntaș. Prea puțini dintre noi simt în mod direct schimbările unui an de zile în finanțele personale. Dacă n-ai primit o avansare, o creștere de salariu sau dacă n-ai rămas șomer, dacă ai muncit și anul acesta la fel ca anul trecut, greu poți spune dacă trăiești azi mai bine sau mai rău decât acum un an. Ei bine statistica oficială face totuși un profil al unei familii medii din România, îi calculează veniturile și cheltuielile iar rezultatul este de multe ori surprinzător, dacă nu cumva chiar inexplicabil. În 2012 venitul mediu al unei gospodării de români a scăzut de la 2542 de lei la 2475 de lei. La o scădere de venituri de 67 de lei pe lună, familia medie a cheltuit, cum era și firesc mai puțin, dar a reușit să aloce mai mulți bani pentru mâncare.
Cum această medie statistică nu prea are o mare relevanță pentru nimeni, e interesant de văzut cine a sărăcit în România dacă familiilor de bugetari veniturile le-au crescut. Păi au sărăcit crunt familiile de agricultori, ale căror venituri, luând în calcul și veniturile în natură au scăzut în medie cu 20%. A fost un an agricol prost, știm cu toții asta, problema este în astfel de ani că oamenii de la oraș nu prea sunt afectați. Și dacă sunteți salariat la oraș și aveți cumva impresia că situația familiilor de români care trăiesc la țară nu ar trebui să vă intereseze cred că ar mai trebui să știți că o gospodărie țărănească produce acum puțin mai mult decât una în care capul de familie este șomer. Cum să nu sporească cererea de asistați social când un om muncitor și fruntaș în satul lui trăiește la fel de prost ca un șomer de la oraș?
