43 afișări

Manager la stat m-aş face…

de Moise Guran

Guvernul limitează prin ordonanță de urgență salariile directorilor din companiile de stat. Astfel niciun șef de la stat nu va putea duce într-o lună acasă mai mult de șase salarii medii, dar nu pe economie, ci pe ramura respectivă. Și ca să înțelegeți mai bine ce spun, vă propun următorul exercițiu simplu:

Să presupunem că acum ați fi director la una dintre numeroasele companii care dețin în România centrale nucleare și ați avea un salariu de 9.000 de lei pe lună. Glumesc, în România este o singură companie de acest fel și este de stat. Salariul mediu pe ramură e de 3.900 de lei pe lună. Salariul dumneavoastră de director poate crește de șase ori media deci la peste 23 de mii de lei pe lună. Ca să vă mai majorați salariul peste această sumă va trebui ca media salarială să crească și ea. Pentru asta va trebui doar să vă înțelegeți cu colegul director de la compania, unică de asemenea, care produce curent din hidrocentrale, dar și cu încă vreo doi colegi de la companiile care fac curent din termocentrale. Astea sunt mai multe, nu sunt toate de stat, dar cei mai mulți salariați sunt tot la stat. Creșteți salariile angajaților, crește și salariul directorului. Mi-e teamă că acest mecanism adoptat de guvern va inversa puțin rolurile la negocierile salariale… nu vor cere sindicatele creșteri de salarii cât vor cere directorii.

Dincolo de asta, cred că reușim cu succes să rămânem noi ca nație în această capcană a salariilor mici. Poșta Română nu are nicio ofertă de privatizare, dar directorul duce acasă 6.000 de euro salariu. Țipă televiziunile, lumea strigă huooo, neînțelegând că lipsa de performanță e problema, nu salariul. Salariile pot fi mai bune sau mai proaste, problema Guvernului în companiile sale este managementul prost și șpăgile pe care le fac directorii indiferent că sunt mai bine sau mai prost plătiți.