Să mai măsurăm o tură…

de Moise Guran

Premierul Victor Ponta nu s-a întors cu foarte multe rezultate de la Consiliul European de la Bruxelles. Sau cel puțin eu asta am înțeles din comunicarea premierului înainte și după întâlnirea cu liderii europeni. Pus să aleagă între joburile pe care le ține un Mittal în România și costurile mari pe care acesta le plătește pentru subvenționarea energiei eoliene, Ponta miza pe o susținere a europenilor, în sensul diminuării subvențiilor pe tot continentul. După Consiliu n-a mai vorbit de diminuare ci de reeșalonare, ceea ce înseamnă că după ce se întoarce în țară va avea o problemă în a le explica marilor producători industriali că nu le-a obținut decât o pauză, nu știm de lungă.

Apoi premierul mersese aliat cu Polonia și cu Lituania pentru a obține o legislație permisivă pentru gazele de șist. După propriile declarații nici asta nu a obținut, căci Europa nu se grăbește în acest sens. Or fi gazele mai ieftine în America de când cu gazele de șist, s-or fi mutat industrii și locuri de muncă acolo, dar imaginați-vă că tocmai de aceea nici rușii nici americanii nu au în acest moment interes în ieftinirea gazului în Europa. Așa că după summit premierul României a înțeles că nu se va putea baza pe o legislație europeană care să-i permită gazele de șist ci, în cel mai bun caz, pe un acord tacit de genul n-avem nimic cu voi, faceți ce vreți în țara voastră, cu condiția să nu vi-o distrugeți singuri. Or exact acesta era cuiul lui Pepelea. În momentul de față nici Ponta, nici Băsescu, nici chiar Academia Română, nu sunt în stare să garanteze că utilajele care vor injecta apă și chimicale adânc în subsolul României pentru a-l face pulbere și gaze nu va afecta mediul. Pur și simplu doar americanii au această tehnologie și doar ei știu exact care vor fi efectele. E clar că rușii au interes ca România sau Polonia să nu devine independente energetic și da, nu este exclus ca unele proteste să fi fost abil manipulate de forțe oculte, dar până ne lămurim cu toții despre ce au de gând americanii să ne facă, eu zic să mai măsurăm vreo câțiva ani.