Grindina moldovenească și scutul românesc

de Moise Guran

Până să vină americanii cu scutul lor anti-rachetă, noi românii ne-am făcut un scut de rachete antigrindină. Nu e atât de complex și nici la fel de scump ca al americanilor, că deh! e scut de pace nu de război. Problema cu instalațiile noastre de pace este că ele funcționează după o birocrație specifică, iar în final nici nu mai înțelegi exact de ce te-ai legat la cap fără să te doară.
Zilele trecute la Iași a dat Domnu’ un astfel de bombardament cu gheață care a nenorocit viile din județ. Era problemă anticipată! Bateriile de rachete antigrindină sunt deja instalate și funcționale în zonă de doi ani. Lumea se știa sub scut, mă-nțelegeți și când a venit cazul ce să vezi… n-a pornit racheta!

I s-o fi umezit fitilul pare că a zis un agricultor mai pus pe glume! Să-i mai dea la cheie că poate pornește, a zis altul! Urmașii lui Creangă știu să facă haz de necaz, dar problema era mai degrabă din Caragiale.

Racheta funcționa, fitilul era uscat, dar n-a pornit că nu se semnase contractul. Vedeți, și grindina asta are și ea timingul ei. De aceea lege prevede ca anual contractele între apărătorii agriculturii și agricultori să se semneze înainte de luna aprilie. Că dacă se semnează în noiembrie atunci racheta nu va decola niciodată la timp. Se senmenază în câteva zile au zis autoritățile grăbite acum după război… poate mai vine grindina și avem după ce trage.

Dacă vi se pare ridicolă situația să vă mai povestesc că la noi tot e într-un fel. În Republica Moldova au și acolo rachete antigrindină, ba chiar grindina căzută peste Iași a dat și în raionul Soroca, de dincolo de Prut. Nici acolo n-au pornit rachetele. Autoritățile molodvene și-au dat seama că n-aveau voie să le lanseze că fuseseră amplasate prea aproape de oraș. Deci la ei trebuie să mute rachetele și abia apoi să spere că mai vine grindina. Orice s-ar spune tot la noi e mai bine!