Cum convingi bancherii să dea credite
de Moise Guran
După ce Isrescu i-a invitat la credite, bancherii fac pe mironosițele invocând paradoxului ou-găină și declarând că nu vor da drumul la credite decât dacă România reintră pe creștere economică. Asta după ce oficialii BNR le-au explicat că fără reluarea creditării n-avem cum să reintrăm pe o creștere serioasă. Deci fără credite rămânem în criză iar credite se dau doar dacă se termină criza. Un penibil cerc vicios, în fapt o rescriere a celebrului dicton care spune că un bancher nu ți-ar da bani decât dacă banii nu-ți trebuie.
Nu este nimic nou în acest gen de atitudine printre bancherii din România. Nu e vorba aici de a da credite cui nu se califică ci de a face un business cinstit din creditare, unul cu dobânzi decente, care nu triplează costul adevărat al creditului.
În mod normal, în fața unei astfel de atitudini, autoritățile române ar trebui să se gândească la o impozitare a speculei cu credite, dar nici asta nu e ușor. Când banca mamă își împrumută fiica din România la o dobândă care o mulge de profit, atunci statul ce să mai impoziteze? Apoi, știm de la vecinii noștrii unguri că un război cu marile grupuri financiare nu duce la nimic bun. Presiunea pe care Isărescu o face asupra bancherilor nu va degenera așdar într-un război, și nici n-ar fi bine să se întâmple asta. În România mai sunt câteva bănci, două-trei, le numeri pe degetele de la o mână, care chiar dau credite și care, culmea, fac și profit, ba chiar au și puține credite nereturnate.
Acel model trebuie căutat și stimulat. Așa cum statul și-a pus obrazul în programul Prima Casă și a demonstrat, chiar bancherilor, că pot credita și la dobânzi decente, la fel, acum trebuie să se gândească la metode reale de stimulare. De ce n-ar acorda impozite mai mici unor bănci care practică dobânzi mai mici? Sau unora care dau credite pentru afaceri iar creditele respective mai sunt și returnate? Din păcate autoritățile noastre nu sunt obișnuite să gândească în acest mod, iar noi pierdem ani din viață încercând să înțelegem dacă e posibil oul fără să fi fost găina.