Terenurile şi Steaua – destinul unui Iisus manelizat

de Moise Guran

L-am cunoscut pe Gigi Becali acum 10 – 12 ani, în barul de la Marriott. Ne dăduse întâlnire acolo mie şi unei colege de la Antena 1 pentru a ne furniza nişte documente legate de o afacere cu terenuri din Băneasa. Nu a lui! Alta, care ameninţa să îi facă concurenţă. Tot cu statul, dar nu un schimb ci o asociere. La vremea respectivă Gigi era un necunoscut, căruia îi plăcea să piardă vremea la Marriott. Nu avea un birou acolo dar putea fi găsit frecvent în barul de la parter. Documentele furnizate erau beton, dar Gigi nu părea să ştie exact valoarea lor. Schimbul de terenuri cu Armata era deja de notorietate iar preluarea Stelei de către Gigi se pusese la cale într-un alt restaurant, la Lido, unde eu (eram atunci un reporter de 25 de ani) auzisem conjunctural într-un cerc de afacerişti ciudaţi despre predarea echipei de către clanul Păunescu. În mintea mea s-a făcut atunci o corelaţie între schimbul de terenuri al Armatei cu un oier din Pipera şi preluarea echipei de către acelaşi oier. Azi, când i-am văzut intrând în puşcărie pe mai marii Armatei de atunci, alături de marele Becali, încă mă întreb – în ce măsură Becali a fost un vehicul scăpat de sub control? Plănuiau Cioflină şi Babiuc controlul privat al echipei Steaua şi finanţarea ei prin intermediul terenurilor din Pipera făcute cadou lui Becali? S-au mai văzut astfel de creaţii scăpate de sub control. Despre Vântu se spune că este creaţia lui Viorel Hrebenciuc… ca să dau doar un exemplu. Cert este că terenurile respective au mişcat mulţi bani în România, de la unele drepturi de opţiune ale unor personaje legate de Armată şi până la popularitatea lui Gigi, construită zi de zi, iniţial de către trustul Pro, iar mai apoi de către ceilalţi, care au crezut că dacă dau toate năroziile lui Gigi la televizor vor avea audienţa ProTVului.

Cred că şi eu stau pe o sută de milioane de dolari, nu ştiu sigur” ne-a spus Gigi la finalul întrevederii de la Marriott. Mi s-a părut exagerat… Acum ştim toţi, are boala asta a măririi. Nu l-am contrazis, totuşi. Un apartament cu două camere în Bucureşti încă era 6000 de dolari. 100 de milioane de dolari era o sumă astronomică. Apoi, la intervale regulate de timp am constatat că averea estimată a lui Becali creştea proporţional cu popularitatea sa. O declara chiar el – 300 de  milioane, 500 de milioane… Parcă era la bursă. Parcă cineva (acţionarii unei afaceri) îi urmăreau valoarea… Dar dacă totul era un bluf? În fond Gigi Becali n-a făcut niciodată dovada că ar fi un capitalist adevărat. Angajaţii săi sunt de fapt argaţii săi… Petrică dă-i pe GSP că se aud miei în direct… Iar sumele dovedite sunt legate de finanţarea Stelei şi de palatele achiziţionate. Un lux care îţi ia ochii dar care nu poate depăşi logic, câteva zeci de milioane de euro sau dolari. Restul… averi estimate… terenuri neidentificabile pe numele unor nepoţi… donaţii la mânăstiri… şi o lungă coadă de colindători/cerşetori la poarta palatului său. Iluzia unui foarte autohton romanian dream… să ajungi ca Becali, analfabet şi putred de bogat.

De la întâlnirea de la Mariott am mai vorbit de două ori cu Becali. La telefon. O dată m-a înjurat în stilu-i caracteristic (dar eu am ales să nu dau publicităţii deşi am înregistrat convorbirea, cu ştirea lui). A doua oară m-a sunat el să mă întrebe al cui e numărul. Îl avea în telefon şi nu mai ştia dacă îi trebuie sau nu. I-am spus cine sunt. (Salvase probabil Moise şi s-o fi gândit că sunt un profet sau ceva degenul ăsta) I-am spus cine sunt şi mi-a închis. Nu-i mai trebuia.

În această seară Gigi s-a dus la puşcărie, conştient cumva că aroganţa e cel mai mare păcat. Acum nu mai este doar un cioban din Pipera. E şeful unui clan. Este de asemnea parlamentar. Nu ştiu cât de bogat este Becali şi nici nu mă interesează foarte tare. Este prima dată în România când primul milion (ăla despre care Patriciu zicea că e cel mai greu de făcut) trimite un om puternic la puşcărie. Îi rămân multe, îi rămân puii acelui milion. Îi rămâne Steaua, o maşină de făcut bani pe care o va controla chiar şi din puşcărie, îi rămân cine ştie câte terenuri şi plasamente. Şi, mai ales, îi rămâne o imagine de năpăstuit al sorţii, de binefăcător al celor slabi. Gigi se consideră un urmăritor al lui Iisus, dar dacă este aşa, eu l-aş considera un Iisus manelizat al României. Un amestec ciudat de vulgar şi milostenie, de bădărănie şi morală creştină.

Din păcate, acel schimb de terenuri cu Armata a făcut din Gigi Becali o instituţie în România. Oamenilor li se pare ciudat că Gigi merge la puşcărie… E un bun creştin, un om care a ajutat multă lume. Aşa o fi, nu contest asta. Cumva şi eu am o simpatie pentru el. Dar trebuie să îşi ducă crucea iar noi toţi să învăţăm ceva din destinul acestui idol căzut.

Sper din tot sufletul ca admiratorii săi să înţeleagă din povestea sa un lucru simplu – doar proştii îşi riscă libertatea pentru bani. Oamenii deştepţi fac bani cinstit. Şi pentru că aceştia din urmă nu fac paradă cu palate şi excentricităţi, Gigi Becali este un bun exemplu de NE urmat.