Altă lege, alte mafii?

de Moise Guran

Nu știu dacă Victor Ponta a ales chiar cea mai proastă soluție în privința legii retrocedărilor dar cred că asumarea răspunderii pe această lege este o soluție proastă. Asumarea răspunderii pe o lege nu e genul acela de vorbă goală pe care o spui pe la televizor că oricum nu ține nimeni cont de cine și ce își asumă pe la noi. Prin asumarea de către guvern, legea intră în vigoare exact așa, fără alte modificări și fără posibilitatea unor îmbunătățiri. Opoziția o poate contesta la Curtea Constituțională și, chiar presupunând că ar avea câștig de cauză, legea se întoarce în parlament doar pentru a fi modificată.

Între timp însă ea produce efecte, dintre care cel mai important este suspendarea inclusiv a sentințelor judecătorești definitive de retrocedare. Dar de fapt amânarea este scopul principal al acestui demers, iar Ponta nu face decât să se înscrie perfect pe linia predecesorilor săi Călin Popescu-Tăriceanu și Emil Boc. Precedenta lege, cea care activa Fondul Proprietatea ca metodă de despăgubire, a stat cinci ani prin sertarele de la Palatul Victoria, iar de la un moment dat devenise evident faptul că guvernanții de atunci trag de timp tocmai pentru a permite unor grupuri achiziționarea drepturilor litigioase de la oameni bătrâni, victime ale istoriei.

De acei oameni istoria avea să își bată încă o dată joc, căci cu ei timpul nu mai avea răbdare, cum spunea Preda. Victor Ponta își bate joc încă o dată de ei, cumpărând timp sub pretextul bugetului guvernului său, poate pentru alte grupuri. Scăparea legii asumate de premier este colosală – până în 2016 alți oameni sau poate tot aceiași vor avea timp să facă rost de puncte și să devină pe fix același mecanism speculatori ai unor drame istorice.