Eterna şi Fascinanta Românie
de Moise Guran
Mai știți melodia celor de la Cassa Locco despre Eterna și Fascinanta Românie? Ei bine, nimeni nu ne poate înțelege țara și rareori ne-o înțelegem noi înșine. Cine s-ar fi gândit că după un an în care România a schimbat patru guverne ne vom trezi tam-nesam că, după primele luni din 2013, Banca Națională va raporta un excedent pe contul curent al balanței de plăți. Nici noi nu știm ce ni se întâmplă, după cum bine remarca președintele Traian Băsescu, făcând, între noi fie vorba și o confuzie în balanța de plăți și balanța comercială. Președintele a proclamat un excedent comercial pentru prima dată de la Revoluție, ceea ce este destul de inexact. Asta ar însemna că exporturile României au depășit importurile ceea ce încă nu s-ar întâmplat, dar s-ar putea întâmpla în perioada următoare, Eterna și Fascinanta economie corectând astfel greșelile prezidențiale.
Ceea ce este însă reală și este de domeniul prezentului este faptul că în România a intrat mai multă valută decât a ieșit și acesta este excedentul care, într-adevăr, țara noastră nu l-a mai văzut din epoca de aur, când Nicolae Ceaușescu a decretat celebrul – nimic pentru țară, totul la export. Partea bună a situației actuale este că ea vine într-adevăr dintr-o creștere a exporturilor, susținute mai ales de industrie (și aici exporturile Ford au locul lor), apoi dintr-o scădere a importurilor, (dar una conjuncturală căci iarna a fost blândă și, bănuiesc eu, s-au importat mai puține gaze de la ruși) și … a mai fost ceva….
O creștere incredibilă și inexplicabilă a transferurilor de bani prin buzunare către România. De regulă acolo se regăsesc sumele trimise acasă de românii plecați la muncă în străinătate și ca mărime creșterea acestor sume este comparabilă cu plusul adus de exporturile industriale. Vedeți! De aceea este România fascinantă – excelăm în două domenii – în exportul de tehnică auto de vârf, căci la fel cum Dacia face la Pitești o mașină franțuzească, Ford face la Craiova de fapt o mașină germană), dar și în exportul de forță de muncă, plecată poate exact prin Franța sau Germania după un loc de muncă pe care nu l-a găsit în România. Iată un paradox demn de un laureat al premieului Nobel! Să vină cineva să ni-l explice căci noi românii suntem aici de o eternitate și tot nu reușim să ne explicăm propria țară.
