Fără educație, creșterea economică este o iluzie
de Moise Guran
Când vine vorba de școala românească avem cu toții o părere. E normal suntem părinți și ne interesează. Dincolo însă de interesul fiecăruia dintre noi pentru propria odraslă, educația reprezintă elementul fără de care nu, niciodată și în niciun caz, nu vom reuși să ajungem din urmă țările vest europene, și să vedeți de ce. Ați auzit probabil cifrele simple care demonstrează că, și dacă am avea o rată bună de creștere economică tot ne-ar lua 50 de ani ca să ajungem la dezvoltarea Germaniei, asta presupunând că nemții ar sta pe loc.
Paradoxul creșterii economice este că ea nu se transferă în dezvoltare cu cât rata de creștere a PIB-ului este mai mare într-un an. Altfel spus, dacă România ar crește precum China cu 10% pe an, asta nu ar duce automat la o creștere cu 10% a nivelului de trai. Cei de la BNR au calculat la un moment dat că la o creștere de peste 4% pe an, diferența se duce în prețuri, nu în bunăstare. Dacă de exemplu într-o localitate în care pâinea costă un leu, locuitorii se trezesc dimineața fiecare cu 1000 de lei sub pernă, primul efect este scumpirea pâinii. Scumpirea pâinii nu ar fi un lucru rău în sine, dacă n-ar fi nejustificată. Dacă în localitatea respectivă s-ar deschide o fabrică nouă de pâine, una care ar face pâine mai bună și mai albă, iar locuitorii câștiga din asta cu 1000 de lei mai mult, abia atunci creșterea economică a localității ar putea fi una sănătoasă.
Ceea ce încerc să vă spun este că nu vom ajunge ca nemții decât atunci când vom învăța să facem lucruri bune și scumpe ca ei. Salariul reprezintă calitatea muncii unui om, nu mila patronului sau a statului. Și atunci ce șansă are o țară care nu știe să facă mercedesuri și bmw-uri? Șansa salariilor mici? A nivelului de trai la limită? Nivelul de trai nu îți arată decât fix atâte câte știi să faci.
De câțiva ani în România economia se târăște iar politicienii dau vina pe crizele externe. Adevărul este că noi, prin ceea ce suntem nu prea mai avem cine știe ce potențial de creștere. Va trebui să fim mai mult ca nație, să fim mai deștepți, mai muncitori, mai educați. Am ajuns într-un punct în care culegem deja roadele distrugerii învățământului din România. Poate e timpul să ne gândim la copiii noștri și să acceptăm că dacă nu vom reuși să-i educăm mai bine decât am fost noi educați, peste cincizeci de ani România va fi la fel ca azi.
