O chestiune de imagine

de Moise Guran

Parlamentul micuțului stat cipriot a respins, cu zero voturi pentru, propunerea Comisiei Europene de a lua bani din depozitele bancare, dar alta a fost știrea care a ținut deschiderile jurnalelor de știri. Arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Cipriote, una dintre cele mai bogate instituții ale țării, a mers la președinte și i-a propus să pună sub ipotecă toate bunurile bisericii pentru a face rost de bani pentru salvarea țării.

Habar nu am dacă aranjamentul financiar este fezabil, probabil că este, și nici nu știu dacă se va face. Probabil se va face. Nu exclud nici dimensiunea de PR a acestei acțiuni. Dar mai contează asta?

Gestul arhiepiscopului cipriot este exact tipul de acțiune de care are nevoie o comunitate, o familie sau o țară atunci când se află la ananghie. Strânși cu ușa, ciprioții sunt oricum pe punctul de a se confrunta cu un faliment bancar în lanț. Riscă adică să își ia chiar mai puțin din depozitele bancare pe care le au. Și dacă au respins planul europenilor le garantează cineva că rușii, cei care au mari capitaluri în băncile lor nu-și vor retrage banii, provocând ei colapsul sitemului financiar? Nici vorbă! Cipru este cu un picior în groapă, situația este disperată, lumea a ieșit în stradă iar în aceste clipe grele Biserica Ortodoxă Cipriotă a înțeles ce înseamnă un gest inspirațional. Unul care să-i îndemne și pe alții la sacrificiu, unul care arată că bogăția nu este un scop în sine și că a dărui la nevoie tot pentru a salva comunitatea reprezintă esența religiei creștine.

Nu vreau să fac alte comentarii, dar exact în aceeași zi Biserica Ortodoxă din România a transmis un apel către autoritățile locale, în care le invită să contribuie cu bani la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, căci vremurile sunt grele și enoriașii nu mai contribuie ca acum doi ani. Sigur, România nu este în situația Ciprului, dar chiar în aceeași zi… e aproape imposibil să nu faci comparație.

Eufemistic vorbind, biserica noastră are cel puțin o problemă de PR.