O generaţie pierdută
de Moise Guran
Am salvat băncile dar riscăm să pierdem o întreagă generație. Această constatare remarcabilă îi aparține președintelui parlamentului European. Socialist de formație, Martin Schulz comite un păcat altfel des întâlnit acela de a rătăci copacii prin pădure. Omul face însă o paralelă foarte interesantă între cele 700 de miliarde de euro pe care Uniunea le-a cheltuit pentru salvarea băncilor și șomajul care ar fi rezultat pentru că acești bani au mers în bănci și nu în dezvoltare, au stabilizat sistemul dar au generat șomaj, iar efectul va fi o generație de tineri educați care nu își găsesc de muncă și devin automat eurosceptici. Culmea, asta se întâmplă în ciuda faptului că, beneficiind de expansiunea economică europeană părinții lor au cheltuit o grămadă de bani pentru a-i trimite la școli, pentru a-i educa și specializa, tocmai în ideea că astfel se vor descurca mai bine.
Așa, și dacă Uniunea Europeană lăsa băncile să se prăbușească, asta ar fi creat locuri de muncă? Și-ar fi găsit mai repede de muncă generația pierdută a domnului Schulz? La drept vorbind, Uniunea Europeană își depășește greu condiția de bancă, pentru că în afara monedei unice și a Băncii Centrale Europene, Uniunea greu reușește să mai existe. Nu moneda Euro l-a lăsat șomer pe tânărul din Spania sau din Grecia, moneda euro i-a protejat economiile dacă le-a avut, l-a protejat de criza unui buget creditofag rămas fără resursă. Șomer l-a lăsat guvernul și politicianul național care în cârdășie cu bancherul au aranjat datorii fără limite pentru a-i da lui, cetățeanului european senzația falsă că e la fel ca neamțul, că poate fi plătit la fel, chiar dacă face lucrări de infrastructură inutile sau chiar aberante. L-a lăsat șomer în primul rând faptul că a crezut că Uniunea Europeană este răspunsul la toate întrebările fără răspuns care au frământat secole acest continent. Criza a demonstrat încă o dată că Europa nu este unită. Iar el tânărul european ar trebui să știe că a fost decizia țării neamțului Schulz să salveze băncile tocmai pentru ca în final criza să rămână la granițele Germaniei.
