Impozitare cu frâna trasă
de Moise Guran
Greu poate fi găsit un sâmbure de creștere economică în măsurile de modificare a fiscalității pe care guvernul Ponta le-a anunțat. Obligarea micilor patroni care nu fac 65 de mii de euro pe an să plătească 3% din venituri în loc de 16% din profit îi distruge, pur și simplu. Vă dau două exemple evocate de ascultătorii România în Direct. Un mic patron cu doi angajați vopsește mașini. Vopseaua îl costă cam jumătate din tot ce ia de la client. Impozitul de 3% se aplică inclusiv pe vopseaua la care el nu are profit deci plătind 3% din total, omul va trebui să plătească echivalentul unui impozit de aproape 40% din profitul său real.
Alt exemplu a fost cel al unui magazin sătesc în care cea mai mare parte a vânzărilor le fac țigările. Nu faci profit cu ele, dar trebuie să le ai căci altfel pierzi clienți. La fel ca la cel cu vopsitoria impozitul pe profitul real devine uriaș prin aplicarea obligatorie a cotei de 3% din vânzări. Rezultatul cel mai probabil al acestei măsuri va fi închiderea afacerilor mici și extinderea celor mari sau, creșterea evaziunii fiscale căci și unul și celălalt vor prefera să încaseze fără bon fiscal sau factură.
La agricultori, impozitarea forfetară a culturilor poate fi chiar periculoasă. E clar că agricultura trebuia cumva impozitată, dar dacă lași neimpozitat terenul fără cultură s-ar putea ca omul să nu-l mai cultive. Dacă este totuși profitabilă cultivarea lui s-ar putea să își facă o firmă și ăsta ar fi un lucru bun. Dar nu era mai simplu să introduci obligativitatea exploatării printr-o societate agricolă a fermelor care au mai mult de două hectare decât un forfetar descurajant?
Partea proastă este că nici de această dată guvernul nu pare să aibă o simulare a efectelor pentru aceste măsuri. Avea de majorat salarii pentru bugetari și pensii și, ca de obicei, a preferat să-i impoziteze pe unii mai mult ca să le dea celorlalți. Politicienii noștri nu au reușit niciodată să înțeleagă cum ar putea fi folosită fiscalitatea ca un motor de creștere iar nu ca o frână. Poate de aceea România merge doar cu frâna de mână trasă.
