Nu ajung ministerele

de Moise Guran

Creșterea numărului de ministere reprezintă o practică prin care țara noastră a mai trecut, de fiecare dată atunci când a fost vorba de coaliții de partide la guvernare. Acum se vorbește de împărțirea Finanțelor în două, de împărțirea ministerului Economiei în trei ministere mai mici, alte ministere precum Internele, Dezvoltarea, Turismului, vor fi în mod cert regrupate sau redenumite, iar unele agenții ar putea redeveni ministere, în funcție de negocierile pentru formarea guvernului. Este absurd, birocratic și nefuncțional. Un ministru al turismului de exemplu, este la fel de ordonator principal de credite ca și o un șef de autoritate națională pentru sport și tineret. Practic, mai rămâne fie o chestiune de orgoliul, fie o chestiune de prea multe promisiuni făcute și prea multe posturi pre-împărțite înainte de alegeri.

Partea cu adevărat frumoasă este că numărul secretarilor de stat a fost plafonat la maximum trei pe minister în anul de criză 2010. Așa a înțeles guvernul Boc să arate poporului că se solidarizează cu tăierile de salarii. Cu un an înainte, în anul de criză 2009, chiar PNL, prin însuși Daniel Chițoiu, a înaintat un proiect de lege în Parlament pentru reducerea numărului de ministere.

Păi și ce acum mai e vreo criză? Eu zic că da, dar presupunând că n-ar mai fi, propunerea din 2009 a liberalilor era totuși una de bun simț. Probabil că după ce câștigi alegerile, crizele dispar subit iar bunul simț se revoluționează și el.