Nu uninominalul ameninţă democraţia ci lipsa unor candidaţi adevăraţi
de Moise Guran
Asist consternat la cea mai imbecilă interpretare a rezultatelor votului de duminica asta. O văd pe Elena Udrea la televizor spunând că deşi ea a susţinut uninominalul trebuie să ne întoarcem la votul pe liste. Aceeaşi concluzie (de data asta milostivă) şi de la Viorel Hrebenciuc. Uninominalul ne putea întoarce la partidul unic! Săriţi! Democraţia este în pericol! Ce ne-am face noi acum fără Elena Udrea în Parlament?
Frate îmi vine să dau cu căciula de pământ!
Şi eu care credeam că PDL va fi înţeles în urma acestor alegeri că nu merge să muţi aceleaşi figuri triste pe alte colegii ca să păcăleşti electoratul. Că îţi trebuie oameni adevăraţi, români competenţi, figuri curate care să candideze împotriva unui USL care sigur că s-a bazat tot pe aceleaşi figuri triste şi corupte, eventual emigrate de la PDL. Dar când vezi că electoratul vrea altceva tu vii şi îi serveşti aceeaşi ciorbă acră? Iar apoi vii şi spui că fără redistribuire se ducea dracu democraţia?
De ce nu vorbim despre uninominalul în două tururi? Unul ca la prezidenţiale? Acesta îţi creşte şi prezenţa la urne şi facilitează şi dezbaterea directă în turul doi…
În loc de asta vii şi spui dom’le electoratul este oricum o turmă care votează cu gândul la un lider de la Bucureşti, de ce să nu-i oferim o turmă pe o listă care să-l susţină pe ăla. Ei uite eu vreau să votez un om, nu un partid, un caracter capabil să se ridice pentru principii şi interesul meu împotriva disciplinei de partid, unul care să poată spune NU şi să merite să îl numesc reprezentant.
Votul pe liste ar reprezenta un mare pas înapoi, ar fi recunoaşterea faptului că democraţia chiar a eşuat în România şi că vrem un tătuc.
În loc de asta trebuie să devenim conştienţi de faptul că lipsa de educaţie este cauza tuturor relelor din ţara noastră, cauza sărăciei, a indolenţei, a votului gândit cu stomacul. Hai să ne concentrăm mai bine pe educarea generaţiilor tinere, să le oferim civism, principii, învăţământ de calitate şi, nu în ultimul rând, democratie adevărată. Nu este suficientă o lege pentru asta. E nevoie de practică îndelungată.
