Să nu facem din Oltchim un serial

de Moise Guran

O bună parte a programului de guvernare al USL este bazat pe banii care ar trebui să vină în România. Intențiile sunt bune, prioritizarea este importantă, cu finanțarea și execuția avem ceva probleme. Să luăm de exemplu două autostrăzi scoase în mare grabă la licitație de CNADNR: Pitești-Craiova (aprox. 100 de kilometri) și Ploiești – Buzău – Focșani (aprox 150 de kilometri). Sunt convins că acum opt-zece ani se găseau imediat zece firme gata să le facă pe banii lor, să le întrețină și să le exploateze colectând în același timp doi-trei euro de mașină care prefera o astfel de autostradă decât să meargă dublu ca timp cu 50 la oră printr-un număr de sate traversate de drumul național.

Problema este însă alta azi. Vremurile s-au schimbat. Nici firma gata să facă afaceri pe banii lor cu statul român nu găsești pe toate drumurile, nici cetățeni gata să dea 10 lei ca să meargă 100 de kilometrii pe autostradă nu mai sunt foarte mulți. Să nu mă înțelegeți greșit. Intenția este bună și parteneriatul public-privat este probabil singura noastră șansă de dezvoltare a infrastructurii, de dezvoltare în general, după ce s-a dovedit că la fonduri europene suntem luzări fără speranță. Dar, în astfel de vremuri, nu sunt de ajuns intențiile.

Statul român are nevoie acum și de o echipă super-bună de experți în convins marile companii ale lumii că o astfel de afacere este bună, fără riscuri și că merită finanțată. Până nu te convingi că îți vor veni cel puțin trei-patru companii serioase la o astfel de licitație nici nu are sens să o lansezi. Decât dacă vrei să extinzi experiența de la Oltchim la nivel de serial cu multe sezoane.