Criza alege preşedintele

de Moise Guran

În preziua votului din Statele Unite ale Americii se înregistrează o situație ciudată. Barak Obama, liderul lumii democratice, cum le place americanilor să-și numească președintele, stă în sondaje umăr la umăr cu un Mitt Romney nici simpatic, nici foarte deștept, nici pacifist, nici plin de promisiuni certe sau foarte clare. Dacă la începutul campaniei analiștii spuneau că va fi cea mai ușoară luptă din istoria politică recentă a Americii, acum lucrurile par ciudat de diferite.

Un sondaj făcut în Europa arată că 95% dintre europeni l-ar vota pe Obama. Nici în Asia, nici în Rusia planurile dure ale lui Romney nu au dat naștere unor sentimente prea frumoase și totuși, în America, Obama are probleme. Asta deși șomajul scade sub 8%, benzina se ieftinește permanent de câteva luni iar Sandy a pus perfect în evidență calitățile președintelui american, la fel cum în filmul Wag the Dog, Dustin Hofman crează un război închipuit pentru a salva procentele unui președinte.

Crizele sunt cele care îi favorizează pe lideri, dar paradoxul situației este că Obama nu se luptă acum cu Romney ci cu criza. Cu o altă criză, cea economică. Degeaba vine cu cifre, statistici și alte argumente economice care arată că administrația sa a învins criza. Americanii îi asociază imaginea cu explozia șomajului de acum trei ani, cu falimentele bancare și casele executate silit. Barak Obama le spune eu am rezolvat asta și cealaltă, dar nu face de fapt decât să le amintească prin ce au trecut.

Într-un mod ciudat Obama își face singur rău și așa se și explică faptul că în SUA nu reușește să atingă 50% din preferințele electoratului, în vreme ce europenii l-ar vota și cu ochii închiși. Repet, Obama nu se luptă cu Romney ci cu propria imagine, dar răsturnată, într-o oglindă a unei crize economice pe care americanii vor să o uite. Și nici nu poate da vina pe ingratitudinea electoratului.