Alți muschetari, aceași poveste

de Moise Guran

Dacă familia Dumas ar fi scris epopeea românească a zilelor noastre probabil lui Alexandre fiul i s-ar fi părut interesant să-și numească romanul “După doar patru ani” în loc de 20. Nu de alta, dar indiferent de numărul muschetarilor ce ne conduc, o dată la patru ani greșelile sunt aceleași. Îi mai țineți minte pe Traian Băsescu și pe Emil Boc, cei doi muschetari din romanul cu același nume publicat în 2008? Ei au susținut până la capăt că România nu va intra în recesiune deși semnele erau evidente. Poporul i-a și crezut și i-a votat, chiar dacă recesiunea ce a urmat a fost cruntă. Ei bine d’Artagnanul zilelor noastre, premierul Victor Ponta, nu obosește să susțină că anul acesta va fi unul de creștere economică, ba chiar estimările guvernului său merg la dublu față de analizele mult mai serioase ale unor economiști de la noi. Calculul este în mod evident același – dacă mergi înainte în mod autist și te auzi doar pe tine pe la televizor vorbind de o creștere s-ar putea ca lumea să te creadă, chiar dacă ea nu va fi, sau va fi mult mai mică. Pe de altă parte, o estimare de creștere permite ministerului de finanțe să se împrumute mai mult ca să facă… nu se știe exact ce, dar înainte de alegeri, cam toată lumea bănuiește cam ce se întâmplă cu banii statului.

Acesta este modelul de erou de paie al politicianului de la noi. Nici D’Artagnan, nici predecesorii ce conduceau țara în 2008 nu au procedat ca niște adevărați bărbați. Când economia dă semne proaste este nevoie de măsuri, nu de promisiuni pentru după alegeri. Este nevoie de acțiune imediată, bine calculată și bine comunicată. Economia României are acum nevoie de susținere și aș vrea să văd un muschetar politic, indiferent de partid explicându-i de exemplu unui om care își pierde slujba că n-a putut face nimic până după campania electorală.