A crescut consumul? Sau au crescut doar preţurile?
de Moise Guran
Mai astă-primăvară, pe când guvernatorul Isărescu tot bătea şaua ca să priceapă şi guvernul cu reducerea impozitelor pe muncă, a avut loc un episod în care marele şef de la BNR m-a dezamăgit. A venit Traian Băsescu şi a întors totul, insistând pe creşterea salariilor bugetarilor, iar Isărescu, omul care până atunci susţinuse cât de importantă este stimularea muncii i-a dat un OK mai mult politic preşedintelui, răspunzându-i cam aşa la propunerea cu salariile bugetarilor – faceţi ce vreţi, numai să crească consumul populaţiei.
Dumnezeu care e sus şi nu doarme niciodată, uite că i-a răsplătit pe amândoi. Salariile bugetarilor au crescut în iulie, într-o primă tranşă, iar statistica anunţă pentru august o creştere a cifrei de afaceri a firmelor din comerţ de 4,7% faţă de iulie şi de 4,9% faţă de august 2011. Reiese clar din asta că în august s-a întâmplat ceva, în sensul că românii au lăsat mai mulţi bani în magazine. La această oră bugetarii sunt probabil mai mulţumiţi decât erau în primăvară, poate şi Băsescu este mai mulţumit, dar Mugur Isărescu sigur nu este. Inflaţia a crescut atât de mult încât cei de la BNR se aşteaptă probabil ca la finalul anului să fie dublă decât era la început.
Altfel spus, românii or fi lăsat mai mulţi bani în magazine dar asta nu înseamnă neapărat o creştere de consum cât o creştere de preţuri. Păi şi credeţi că Isărescu nu ştia că asta se va întâmpla atunci când a acceptat propunerea cu care erau de acord toţi politicienii? Credeţi că probabil cel mai prestigios economist al ţării insita pe stimularea fiscală a muncii pentru că nu-i venise ideea cu creşterea salariilor?
Acum, după ce a văzut cum îi fuge inflaţia din ţintă Isărescu face ceea ce ar fi trebuit să facă mai demult. BNR intervine de câteva zile în favoarea leului pentru a opri creşterea cursului valutar ce s-a dus peste 4,5 lei pentru un euro fix în perioada de referinţă pentru taxele de anul viitor. Celor de la Finanţe nu le convin aceste intervenţii. Nu au cum să le convină dar sigur nici lui Isărescu nu-i place preţul pe care îl plăteşte pentru acest compromis politic. Dumnezeu nu doarme şi nici cu paru nu bate. Cel puţin nu în rezerva valutară. Dar ca să-l parafrazez pe Isărescu uneori compromisul politic bate fundul diplomatic.
