Wireless sau oier-less?

de Moise Guran

Victor Ponta a decis că toate şcolile din România vor avea în curând internet wireless. E mai ieftin decât internetul pe sârme şi mult mai util dacă ai un telefon de treijdemilioane sau măcar o tabletă de douăzeci şi cinci de milioane. Prin Bucureşti sunt şcoli în care puştii operează fără greaţă astfel de dispozitive care fac cam cât salariile însumate ale celor cinci-şase dascăli cu care se întâlnesc într-o zi. Dar dacă ai o astfel de sculă şi n-ai un abonament full de transfer de date, degeaba o mai ai, aşa că, în cele mai multe cazuri, părinţii cu bani au grijă să le ia şi abonamentele aferente. Ei bine, pentru aceşti puşti internetul wireless în şcoală este inutil. Ei deja îl au. Ce fac cu el, habar n-am, dar încă nu m-am prins nici de ce vrea domnul Ponta să le dea o astfel de facilitate. Copiii cărora părinţii le-au cumpărat telefoanele mobile dar nu le-au luat smarturi capabile de internet, tot n-au ce face cu reţeaua domnului Ponta. Că n-au cu ce… La fel de inutil este internetul fără fir la şcoală şi pentru copiii de la ţară, cei care au în cel mai bun caz un calculator acasă, cuplat sau nu la internet. Ce vor face? Vor veni cu desktopul în geantă?

Acuma hai să tragem linie şi să vedem cine ar putea beneficia de ideea cool a premierului Ponta? Doar cei care deja au internet mobil de mare viteză. Să ne înţelegem! Internetul face parte din viaţa noastră iar copiii trebuie să îl înveţe la şcoală. Nu pe tot! Internetul trebuie limitat la partea sa utilă, educativă sau chiar distractivă. În acelaşi timp internetul înseamnă şi pornografie, limbaj suburban sau chiar pedofili ascunşi sub nick-uri de adolescente. Internetul în şcoli trebuie introdus. Trebuie introdus chiar şi în predarea la clasă, dar asta treptat şi controlat. Pentru asta este nevoie întâi de calculatoare, de laptopuri sau chiar de tablete. De ce nu? Altfel vor fi iarăşi în situaţia device-ului car, pus înaintea boiulor cu sau fără hăţuri. Adică a boilor wired sau less.