Bărbăţia de după a premierului Ponta
de Moise Guran
Premierul Victor Ponta spune că în cazul unui eşec tot mai probabil, privatizarea Oltchim va fi reluată anul viitor. În treacăt fie spus, cam prea multe şi-a aruncat anul viitor. Premierul declară acum că a ştiut tot timpul că cel care avea să câştige licitaţia nu are banii respectici. Ponta nu a spus totuşi de ce a permis derularea acestei fanfaronade. Dar haideţi să vedem care ar putea fi varianta de rezervă a guvernului, că până anul viitor mai e destul.
Fără o infuzie serioasă de capital, Oltchim nu poate reporni şi nici nu poate plăti salariile. Mă îndoiesc sincer că planul lui Ponta este să lase 3500 de oameni fără salarii până la sfântu-aşteaptă, în condiţiile în care îi bat alegerile la uşă. Nu trebuie să fii un geniu în economie ca să îţi dai seama că singura variantă rămasă este intrarea Oltchim în insolvenţă, reorganizarea companiei pe baze profitabile, chiar dacă asta presupune repornirea doar parţială şi trimiterea în şomaj, să sperăm că doar şomaj tehnic, a mai bine de jumătate dintre angajaţi. Aceasta nu poate fi însă o soluţie definitivă ci doar una prin care autorităţile câştigă timp. Timp pentru alegeri parlamentare fără greve şi proteste, timp pentru a găsi un investitor serios, cum spune premierul şi, de ce nu, timp pentru a aranja Oltchim într-o combinaţie cu Arpechim şi ce mai are nevoie pentru ca acest colos industrial să devină, la modul serios, tentant pentru un investitor mare care să nu vrea doar să-l cumpere pe un euro iar apoi să îl scoată de pe piaţă.
Ok, dacă lucrurile stau aşa, dacă timpul era atât de important, te întrebi de ce a mai acceptat Victor Ponta să piardă o lună cu toată această tărăşenie televizată, mai ales că spune acum, a ştiut tot timpul că asistăm la o ţeapă? Nu cumva omul politic a pus interesul său înaintea celor 3.500 de oameni de la Vâlcea? Dar câtă satisfacţie poate avea un politician serios, ajuns premier, după ce a strivit un gândac populist? Sau guvernul avea nevoie de gândacul populist şi de un astfel de vinovat pentru a putea declanşa procedura insolvenţei la Oltchim? Oricum ar fi concluzia este aceeaşi – fie Ponta şi-a planificat băieţeşte un caft cu unul despre care ştia că e mai slab decât el chiar dacă are gura mare, fie nu a avut bărbăţia de a pune piciorul în prag şi de a spune din start cuvântul insolvenţă, chiar dacă ştia că altă soluţie nu există.
