Solidaritatea e doar pentru căţei

de Moise Guran

Intenţia lui Liviu Voinea de a pune taxe pe piscine şi de a majora taxele celor care au mai multe proprietăţi poate fi într-adevăr justificată de principiul solidarităţii sociale. Problema şi cu solidaritatea asta ar fi că ea se aplică bineînţeles tot româneşte, iar acolo unde solidaritatea nu mai serveşte unui beneficiu politic ea pur şi simplu nu se mai aplică. Este cred vizibil cu ochiul liber faptul că domnul Voinea se încălzeşte pe funcţia de secretar de stat pentru cea de viitor ministru plin la finanţe. Până va ajunge solidaritatea domniei sale să fie la putere, domnul Sorin Oprescu a reuşit să-i solidarizeze pe bogaţii provinciali cu săracii de bucureşteni. Primarul Capitalei a descins la şedinţa de guvern unde a explicat faptul că datoriile RADET nu vor fi niciodată plătite şi că ele trebuie şterse. În acest fel Oprescu îşi menţine capitalul politic o dată cu tariful micuţ la căldură pe care îl are cea mai mare şi mai puţin performantă dintre regiile termice ale naţiunii. Ştergerea de datorii se face pe contul unei companii naţionale, Elcen, una ale cărei profituri şi pierderi comunică direct cu bugetul de stat, acela la care contribuie şi bucureştenii şi provincialii. Cum în capitală şi pensiile şi salariile sunt pe medie mai mari cu 40% decât în restul ţării, în cazul domnului Oprescu s-au solidarizat românii mai săraci cu cei mai bogaţi.

Poate aţi observat faptul că guvernul îl umflă în ultimul timp pe Sorin Oprescu mai ceva ca pe Superman, antrenându-l la fel ca pe Voinea, dar pentru un post mult mai important – acela de candidat la preşedinţie. Domnul Oprescu lasă acum impresia că ar aveam o mai mare influenţă asupra guvernului Ponta decât are însuşi premierul Victor Ponta, dar hei nu este prima dată când interesul politic poate întoarce cu 180 de grade principiile solidarităţii sociale.