PRO ŞI CONTRA: SĂPTĂMÂNA DE LUCRU DE ŞASE ZILE
Ca să mai vadă miliardele de la FMI, UE şi Banca Mondială, grecii ar putea fi invitaţi dacă nu, chiar obligaţi, să muncească şase zile pe săptămână. Ar fi bine? Ar fi rău? Ar salva economia Greciei sau ar afunda-o şi mai tare în recesiune? Păi hai să gândim logic şi să vedem punct cu punct care ar fi argumentele pro şi contra acestei măsuri:
Primul şi cel mai mare argument pentru săptămâna de lucru de şase zile este că producţia ar creşte. Cu nu mai puţin de 20%. Iar când creşte producţia, creşte şi PIB-ul, poate nu cu 20%, dar suficient cât să scoată Grecia din recesiunea care parcă nu se mai termină. Dar, atenţie, ieşirea din recesiune nu înseamnă neapărat ieşirea din criză.
Un alt argument pur matematic care susţine o săptămână mai lungă de lucru este scăderea costului cu forţa de muncă chiar şi în condiţiile în care salariile ar creşte. E logic: producţia creşte cu 20%, dar angajatul grec nu o să vadă prea curând o majorare atât de mare a salariului. Aşa că, oricum ai da-o, grecul ar munci mai mult pe mai puţini bani.
Nu în ultimul rând, când vor avea doar o zi liberă pe săptămână, grecii vor scăpa de imaginea de leneşi ai Europei. Este un argument important, mai ales pentru Germania şi celelalte ţări, din ce în ce mai puţine la număr, care încă mai susţin că Grecia merită să fie salvată.
Însă, ca în reformele care s-au luat până acum în Grecia, orice parte bună este însoţită de un număr cel puţin dublu de efecte adverse.
Mai înainte de toate dacă săptămâna de lucru o să ajungă şase zile o să crească şomajul. Să nu uităm că în economia Greciei serviciile joacă un rol important. Mai ales turismul, unde săptămâna de lucru nu e nici de patru, nici de cinci, nici de şase zile. Ci de şapte zile din şapte. Desigur, muncitorii fac cu schimbul şi îşi aranjează liberele astfel încât să aibă fiecare câte două zile de stat acasă, chiar dacă nu se nimeresc neapărat sâmbăta şi duminica. În momentul în care patronul hotelului sau pensiunii din Grecia va putea să îşi ţină angajatul la serviciu şase zile, normal că nu va mai avea nevoie de atât de mulţi oameni. Căci numărul de schimburi scade. Aşa că va începe să dea afară în condiţiile în care oricum un sfert din populaţia Greciei este şomeră.
Un alt efect negativ va fi scăderea consumului. Din săptămâna grecului dispare o zi de distracţie şi recreere. Mai puţini bani „sparţi” în mall-uri, mai puţine nopţi pierdute în cluburi, mai puţine filme văzute la cinema.
Iar de aici încolo problemele se ţin lanţ.
Mânaţi de sindicate şi de nemulţumirile ce se vor adăuga celor deja existente, atât grecii de la privat cât şi cei de la stat vor cere salarii mai mari pentru acea zi de lucru în plus. Iar în momentul în care angajaţii de la stat vor cere salarii mai mari, va apărea riscul de creştere a deficitului bugetar . Asta doar dacă Guvernul grec va accepta majorările cerute de bugetari. Dar cum să crească salariile bugetarilor, când FMI-ul forţează tăieruke cheltuieli? Pe de altă parte dacă guvernul nu creşte salariile, grecii vor ieşi în stradă şi vor arunca iarăşi cu sticle incendiare în bănci şi în scutieri. Iar partidele extemiste nu vor pierde vremea. Vor promite populaţiei ziua de lucru de patru zile, şi bani de buzunar pentru week-endul prelungit. Apoi, cu puţin noroc, vor demite guvernul, iar Grecia se va întoarce în haosul politic de astă-primăvară.
Dar poate că asta vrea FMI-ul. Şi poate că asta este singura modalitate prin care Grecia poate fi împinsă în afara Zonei Euro dacă cineva vrea într-adevăr asta.
Voi ce credeţi? Poate fi, în vreun fel, o soluţie pentru greci săptâmâna de lucru de şase zile?
