Limitele economice ale unei reforme sociale

de Moise Guran

Luna iulie, prima cu salarii majorate pentru bugetari nu a adus niciun fel de majorare cantitativă a consumului din România. Cifra de afaceri a firmelor de comerț a crescut fix cu cât a crescut și inflația. Altfel spus tot ce s-a încasat în plus a venit din faptul că bugetarul a plătit un salam mai scump, nu pentru că majorarea de salariu i-ar fi permis să cumpere un salam în plus. Din păcate cam acesta este efectul de stimulare a economiei prin creșterea salariilor. Știu, este devreme și nu se poate trage încă o concluzie de genul majorarea salariilor bugetarilor nu va ajuta deloc economia ci va crește doar inflația. Dar dacă aș fi premierul Ponta m-ar îngrijora aceste date. Nu de alta dar creșterea salariilor bugetarilor este singura măsură plănuită de guvernul său pentru stimularea economiei în 2012. Dacă nici salam nu se vinde mai mult atunci cum ar putea spera Ponta că până la alegeri se va putea lăuda cu ieșirea din recesiune? Deseori oamenii spun că patru sau șase luni nu reprezintă timp suficient pentru a vedea efectele economice ale unor măsuri de reformă. Acest lucru este adevărat dar în cazul lui Ponta lipsesc și măsurile de reformă. Putem spera doar că reducerea CAS-ului sau introducerea unor cote descrescătoare de impozit sau un TVA mai mic la alimente vor fi adoptate în 2013, pentru a-și arăta efectele când? În 2014? În 2015? În economie timpul este esențial iar într-o perioadă de recesiune timingul, adică orarul unor măsuri este critic. Relansarea consumului este necesară în România dar este de discutat dacă ea s-ar fi putut realiza mai bine prin crearea mai multor locuri de muncă la privat decât prin majorarea salariilor la stat.