Sub pretextul secetei
de Moise Guran
Aţi observat poate că de vreo două săptămâni avem un mare vinovat, un soi de urmărit general în România. El, sau mai bine spus ea, se numeşte Seceta şi va putea fi invocată de politicieni în cazul în care datele economice pentru acest an nu vor arăta o creştere economică ci, din contră, o stagnare sau o adâncire în recesiune. Mâine Institutul naţional de statistică va publica estimarea PIB-ului pe trimestrul II, adică din lunile aprile, mai şi iunie. Este perioada care acoperă schimbarea de putere dar nu şi criza politică ce a izbucnit în luna iulie. Datele sectoriale publicate până acum arată că economia privată NU a mers foarte rău în perioada respectivă, ba chiar în mai am avut o creştere interesantă pe unele sectoare stimulate direct de campania electorală pentru locale.
Imediat după 10 iunie, data la care ne-am ales primarii, Ministerul de Finanţe a apăsat însă destul de violent frâna investiţiilor publice pentru a echilibra bugetul, că venea FMI-ul în control. Asta a tăiat probabil câteva sute de milioane de euro care ar fi ajutat la formarea PIB, dar suma nu este atât de mare încât să se vadă în datele de pe trimestrul II. Mult invocata secetă nu s-a manifestat decât de prin iulie iar producţia de grâu, cea mai importantă în ceea ce înseamnă agricultură în România nu a fost afectată. Este adevărat că ea a fost mai mică decât anul trecut dar nici ea nu are o pondere semnificativă în datele de pe trimestrul II.
De aceea ne putem aştepta mai probabil ca Institutul Naţional de Statistică să anunţe mâine o uşoară creştere a economiei sau o stagnare. Un plus minus 0,1 sau 0,2% tot stagnare înseamnă.
Dar acum suntem deja la mijlocul celui de-al treilea trimestru şi deja aici nu prea mai există dubiu că vom înregistra o scădere. Mai ales faţă de acelaşi trimestru din anul trecut. Mai important decât toate, în al treilea trimestru se poate vorbi de rolul scandalului politic, de ce au făcut, dar mai ales de ce NU au făcut politicienii pentru a scoate România din recesiune.
