Doamna Merkel schimbă pinioanele
de Moise Guran
Înaintea unei cruciale întâlniri cu inamicul David Cameron, cancelarul german Angela Merkel a vorbit despre o Europă divizată, o Europă cu două viteze, una care să funcţioneze către o Uniune Statală şi o alta care nu. Nu-i vorba, Europa este deja o uniune în două viteze, dar planul Angelei Merkel ar face cel puţin mai clare unele perspective. Dacă în Anglia este clar faptul că nu se poate pune problema aderării la moneda unică şi, deci cu atât mai puţin la o uniune fiscală, lucrurile vor fi mult mai complicate în Irlanda vecină de exemplu. Dar nici chiar în Franţa, Spania sau Italia nu ar mai fi foarte clar în care dintre cele două europe ar dori naţiunile actuale să mergă. Din punct de vedere cultural şi politic dar mai ales financiar Germania poate conta mai mult pe un nucleu de ţări nordice pentru a forma Statele Unite ale Europei. Toţi ceilalţi, de la polonezi, unguri şi până la greci sau portughezi, par a fi purtaţi mai de grabă de o forţă centrifugă decât de una de unificare, aşa cum vrea doamna Merkel. Acum toţi vorbesc de valori comune dar cei care au euro ca monedă vor mai mult de la el decât le poate da uniunea monetară, iar cei care nu îl au spun mai mult cu jumătate de gură că au de gând să îl adopte într-un viitor din ce în ce mai greu de definit.
Discuţia este însă de departe mult mai pragmatică decât pot înţelege adepţii purificărilor naţionale, sau cei care văd în Uniunea Europeană visul neîmplinit al lui Adolf Hitler. Planul doamnei Merkel poate fi tradus mai simplu şi mai concret aşa – cine vrea garanţia Germaniei pentru a se împrumuta la dobânzi mici, va trebui să meargă pe mâna Germaniei, să accepte o dominaţie politică de la Bruxelles şi un sistem de taxe similar cu cel al Germaniei. Cine nu, va trebui să treacă foarte clar şi concret pe cont propriu. Deşi Merkel vorbeşte pentru prima dată despre o Europă în două viteze, planul său este mai unionist decât mesajul, căci nu sunt mulţi care să îşi poată permite să îl refuze.