Economia între fuga Nokia şi amânările Ford
de Moise Guran
Evoluţia economiei pe primul trimestru din acest an arată mai bine în perspectivă decât în cifre. Tehnic suntem pe o tendinţă de scădere economică, dar în măruntaiele economiei s-au produs câteva chestii interesante.
În primul rând satistica a consemnat o creştere semnificativă a formării brute de capital fix, ceea ce indică faptul că firmele din România şi-au mărit capacităţile de producţie în aşteptarea unui start care nu ştim clar când va veni. Poate la toamnă, sau poate a venit deja! Aşa se şi explică o dinamică mai bună a importurilor faţă de exporturi, în condiţii de stagnare a consumului intern. Pur şi simplu s-au importat utilaje şi pregătirile făcute de Ford la Craiova au jucat un rol important în această evoluţie. Dar Ford a tot amânat un demaraj serios al fabricii din Bănie şi, firesc, la fel s-a întâmplat şi cu creşterea economică.
Altfel principalul vinovat de scăderea PIB-ului este administraţia de stat, de data asta însă într-un sens bun. În cifre, statistica vorbeşte de o scădere de activitate. La formarea PIB-ului sunt luate în calcul, din acest sector, doar salariile bugetarilor. Atâta doar că salariile nu au mai scăzut. Pe cale de consecinţă, scăderea economică şi intrarea tehnică în recesiune pot fi puse mai ales pe seama reducerii reale a numărului de bugetari. În acest fel s-a creat şi spaţiul pentru creşterea salariilor bugetarilor dar la nivelul primului trimestru acest spaţiu era departe de 16%. Era puţin peste 5%.
Una peste alta, datele de la statistică arată că România s-a aşezat pe un nivel mai normal, mai apropiat de realitatea economică. Sigur, nu este ceea ce ne dorim. Noi vrem mai mult şi este firesc să fie aşa. Cum zona euro a evitat intrarea în recesiune, se poate spune că avem speranţe. Mai puneţi la socoteală şi faptul că acesta a fost şi primul trimestru fără Nokia, iar şocul opririi producţiei de la Jucu a fost bine absorbit de economie. Dar ceea ce contează cu adevărat este că de acum ar cam trebui să ne obişnuim cu o creştere economică mai modestă, dar mai sănătoasă şi mai de durată.
