Taxa de solidaritate şi efectele ei

de Moise Guran

Premierul Victor Ponta a declarat că se gândeşte să impoziteze cu încă 16% salariile de peste 4500 de lei ale bugetarilor. Ponta a vorbit de o taxă de solidaritate şi probabil domnia sa a contat pe simpatia bugetarilor mai prost plătiţi şi a privaţilor care îi antipatizează pe bugetari.

Ideea este însă, de departe, cea mai proastă idee ce i-a putut veni premierului Ponta, în scurtul răstimp de când conduce Guvernul. Dacă vroia să-i favorizeze pe bugetarii cu salarii mai mici putea să crească salariile cu o sumă fixă în loc să le dea tuturor 8%. Aşa un bugetar cu 4.500 de lei va primi suplimentar 360 de lei, în vreme ce unul cu 1.000 de lei va beneficia de un supliment de doar 80 de lei. Dacă le dădea tuturor 150 de lei mai făcea şi economii iar cel cu salariu mare nu se simţea furat.

Cum o fi să ţi se reîntregească salariul cu o creştere de 16%, 8% acum şi 8% în decembrie, pentru ca din ianuarie Guvernul să-ţi spună – ok, şi acum dă înapoi 16% o taxă de solidaritate!? În loc să renunţe la personalul suplimentar pe acolo pe unde mai există aşa ceva, în loc să mărească salariile celor mai buni şi să-i stimuleze astfel pe toţi bugetarii să muncească mai bine ca să câştige mai mult, Guvernul le va tăia salariile mari. Poate printre ei mai erau şi unii care nu trăiau din şpăgi, dar la asta nu s-a gândit nimeni.

Mai important decât toate însă, solidaritatea cu dea sila este o contradicţie în termeni. Orice instanţă va constata faptul că o taxă de solidaritate este o tăiere mascată de salarii. Cum prin Constituţie este prevăzută egalitatea în faţa legii, guvernul nu va putea impozita cu 16% doar salariile bugetarilor cu peste 4.500 de lei pe lună. Ar fi nevoit să impoziteze TOATE salariile de peste 4.500 de lei, inclusiv pe cele ale privaţilor.