O mănuşă pentru castana fierbinte a retrocedărilor
de Moise Guran
Decizia guvernului de a lăsa cu ochii în soare câteva mii de oameni care aşteptau restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti va produce efecte perverse pe care prea puţini le intuiesc astăzi. Executivul a hotărât să plafoneze la 15% şi să eşaloneze până la Sfântu’ Aşteaptă acordarea acestor despăgubiri. În mod normal Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu ar avea de ce să stea în şedinţă mai mult de un minut înainte de a condamna statul român la plata unor despăgubiri de câteva miliarde de euro după această decizie. Ea este de un cinism fără margini şi efectul previzibil este ca într-o perioadă mai mare sau mai mică de timp guvernul de la Bucureşti să nu mai poată plăti pensiile şi salariile funcţionarilor săi pentru a putea pune în executare o astfel de condamnare. Să nu credeţi că în guvernul României nu sunt experţi care să nu fi anticipat asta! Şi totuşi cum se poate explica o astfel de decizie, atât de cinică şi de şocantă?
Păi ce alternative ar fi avut guvernul? Niciuna spune purtătorul său de cuvânt care îşi imaginează că această decizie evită o sentinţă la CEDO? Haida de! Dar atunci de ce mai există Fondul Proprietatea? Este adevărat, la Fondul respectiv nu mai este suficient capitalul şi el trebuie majorat. Cu ce bani o să vă întrebaţi ridicând din umeri o dată cu Dan Suciu, că guvernul are alte priorităţi… Este adevărat, miza nici nu o reprezintă banii, decât eventual pe hârtie. Miza, în cazul Fondului Proprietatea este controlul asupra unor importante companii naţionale, control pe care statul deja l-a pierdut sau îl poate pierde în cazul în care mai transferă acţiuni către cei ce trebuie despăgubiţi. Este adevărat că prin transfer, acţiunile respective înacrcă scriptic deficitul statului, dar situaţia este critică şi dacă nu dă acţiuni acum guvernul va trebui să dea mai târziu din banii reali din care plăteşte pensiile şi salariile. Credeţi că guvernul României nu ştie asta? Bineînţeles că ştie şi, ca fost jurnalist, ar fi trebuit să ştie şi purtătorul său de cuvânt. Poate guvernul nu are curaj să facă acest pas şi aşteaptă un imbold de undeva, eventual de la opinia publică. Ungureanu are nevoie de o mănuşă pentru castene fierbinţi.
