Briliant hocus-pocus cu un corp delict

de Moise Guran

Foarte interesantă strategia apărătorilor lui Adrian Năstase, referitoare la bancnotele-corp delict pe care fostul premier le-ar fi dat şpagă între 2002 şi 2004 dar care ar fi fost tipărite în 2005 şi 2006. Ea speculează o greşeală a Parchetului, dar totul în această dovadă “explozivă“ este timingul, atent calculat şi efectul de hocus-pocus asupra opiniei publice care rămâne cu gura căscată şi aplaudă scamatoria.

Să recapitulăm puţin (nu mai reiau tot dosarul Zambaccian, dacă doriti un rezumat îl găsiţi aici)

–         potrivit rechizitoriului martorul (iniţial învinuitul) Ioan Păun, fost consul al României în China a trimis în septembrie 2006 suma de 118.650 USD soţiei sale, care îi depune la DNA, această sumă reprezentând corpul delict al infracţiunii, deci o dovadă directă

–         parchetul înregistrează bancnotele cu serie şi număr dar nu depune bancnotele la dosar ca şi corp delict ci suma. Care este diferenţa? Păi banii sunt fungibili(pot fi schimbaţi între ei), dar corpul delict este foarte important într-un astfel de dosar. De aceea banii se marchează şi se înseriază în cazul unui flagrant (ceea ce nu este cazul nostru)

Era datoria Parchetului să lămurească în faza administrării probelor de ce apar bancnote tipărite în 2005 şi 2006 la o şpagă dată din 2002 şi până în 2004. Martorul Ioan Păun putea lămuri chiar el în faţa instanţei acest aspect atunci când a fost interogat.

Şi acum vine lovitura de maestru a avocatului Ion Cazacu.

Vă întrebaţi poate de ce nici avocaţii apărării nu i-au adresat această întrebare martorului Ioan Păun… Puteau să-l încurce, nu? Nu. Acesta putea răspunde că nu sunt exact aceleaşi bancnote, că în atâţia ani de unele şi-a luat pizza, de altele a băut o bere, dar a completat suma cu bancnote primite din salariul său de exemplu.

Asta presupun eu că ar fi putut răspunde şi, din păcate pentru Parchet, şi instanţa va rămâne tot cu o presupunere. Asta pentru că demonstraţia avocaţilor lui Năstase a fost făcută la final, după administrarea probelor, în faza pledoariilor, atunci când nu mai putea primi replica. De fapt în pauza procesului ei au dat-o jurnaliştilor iar abia apoi au făcut referire la ea în instanţă.

Efectul este năucitor pentru opinia publică, iar pentru instanţă poate transforma o probă directă într-una circumstanţială. Punct marcat pentru avocaţi, lovitură pentru Parchet. Instanţa va aprecia chiar ea dacă suma poate fi considerată corp delict, dar e clar că bancnotele nu sunt.

Nu mă avânt să speculez în legătură cu sentinţa. Ea va fi pronunţată pe 30 martie, deşi am vaga bănuială că va mai fi amânată o vreme.