Capul sus, domnule prim-ministru

de Moise Guran

La aproape o lună de la numirea sa în funcţie, premierul Mihai Răzvan Ungureanu are o problemă majoră – riscă să risipească rapid tot valul de popularitate şi speranţă pe care s-a căţărat fără un motiv deosebit. Este uşor să fii dur cu cei mici, să tai capete prin companii de stat şi autorităţi publice, dar dacă preşedintele te întoarce ca la Ploieşti iar tu premier te duci apoi plin de vorbe să oferi bătăi pe spate economiei nu mai ai şansa deosebită ca lumea să te considere rapid o altă marionetă, la fel cum a fost şi Emil Boc.

Înainte de a dovedi orice dibăcie administrativă, premierul Ungureanu a făcut câţiva paşi diplomatici importanţi spre Opoziţie. Invitarea ei la dialog şi colaborare dar şi acceptarea unei dezbateri la Antena 3 îţi poate lăsa sentimentul că Ungureanu este altceva.

Dar cum s-o fi simţind săracul premier atunci când, la două zile după ce a dat mai mult ca sigură scăderea CAS-ului preşedintel care nu este şeful său, aşa cum cred unii a declarat că nu se poate.

Apoi tot premierul a fost trimis între micii oameni de afaceri pentru a le explica ce buni sunt ei şi ce importanţi pentru un stat care ştie că au nevoie de un mediu prietenos şi predictibil, dar asta se va întâmpla cândva…
Un manager nu este chiar un moderator TV şi tu ca premier poţi avea impresia că l-ai făcut din vorbe doar pentru că el a avut bunul simţ să nu te contrazică. Acesta, acum este momentul critic însă pentru Răzvan Mihai Ungureanu. Diplomaţia este bună, dar el, premierul, este cel care are de ales şi în final singurul responsabil, între măsuri adecvate de stimulare economică şi o mită electorală despre al cărei putregai doar politicienii mai cred că lumea nu-l sesizează.

Ungureanu are acum în spate o presiune mare dinspre partidele coaliţiei şi o aşteptare uriaşă dinspre opinia publică. Oricare ar fi faptele sale ştampila pe care o va primi în această primăvară îi va marca definitiv cariera politică.