Primul meu echipament sportiv

Bolile populaţiei sunt de cele mai multe ori şi boli ale economiei. În ziua de azi stresul şi sedentarismul reprezintă cele mai mari ameninţări la adresa sănătăţii românilor şi, implicit, la adresa sănătăţii economiei naționale. Căci o populaţie bolanvă, este o populaţie mai puţin productivă, iar bolile ei pun presiune pe un sistem al asigurărilor de sănătate şi aşa şubred.

Aruncând un ochi în şcolile din România e clar că problema sedentatismului nu pare să aibă o rezolvare în viitorul apropiat. Ba mai mult riscă să se agraveze. Copiii nu se mai simt atraşi de sport aşa cum se simţeau adulţii din ziua de azi în copilăria lor. Într-o eră a internetului copiii zilelor noastre fac tot posibilul pentru a scăpa de orele de educaţie fizică, iar numărul juniorilor din cluburile sportive scade vertiginos.

Totuşi, de vină pentru această situaţie nu sunt copiii, ci mediul în care trăiesc. Şcolile nu prea mai pun accent pe orele de educaţie fizică, pe care de cele mai multe ori le consideră neimportante în procesul de dezvoltare a elevilor. În sistemul de învăţământ din România s-a uitat faptul că deşi matematica, limba română, geografia sau istoria sunt esenţiale în formarea intelectuală, sportul este esenţial pentru sănătatea fizică şi mentală a copiilor.

Sportul dezvoltă calităti şi abilităţi pe care şcoala greu le poate dezvolta altfel (leadership, încredere în sine…) Prin sport se deprind acele obişnuinţe care ne diferenţiază ulterior în învingatori sau învinşi:
– capacitatea de a face faţă competiţiei şi condiţiilor de stres
– organizarea şi spiritul de echipă
– conducerea prin obiective
– mobilitatea geografică
– usurinţa în socializare
– capacitatea de acţiune şi efort
– disciplina
– calităţi de leadership
– fair-play şi respect
– perseverenţă
– performanţă

Tocmai de aceeea Ancada Sport a propus Ministerului Educaţiei înfiinţarea programului şcolar “Primul meu echipament sportiv” pentru elevii de clasa I. După cum îi spune şi numele, programul ar consta în acordarea gratuită a unui echipament sportiv complet pentru fiecare din cei 200.000 de copiii înscrişi în clasa I. Propunerea Ancada pleacă de la premisa că nu toţi părinţii îşi permit să le cumpere copiilor un echipament sportiv adecvat. Bine, bine, o să întrebaţi, și atunci de ce să nu fie oferite echipamente gratuite doar elevilor proveniţi din familii sărace? Răspunsul este simplu. Acordarea unui echipament gratuit absolut tuturor elevilor din clasa I are un impact psihologic benefic asupra tinerilor. Cum echipamentele ar fi identice statutele sociale s-ar uniformiza, contând doar performanţele sporive.

Propunerea Ancada a fost făcută sub forma a trei variante de implementare a unui program național. În funcţie de varianta proiectului propus, bugetul programului „Primul meu echipament sportiv” ar fi cuprins între 20 şi 30 de milioane de euro pe an.

Două dintre propuneri au un buget de 20 de milioane de euro și presupun ca Statul să se ocupe de cumpărarea echipamentelor. Fie școlile ar cumpăra echipamentele, fie inspectoratele scolare s-ar ocupa de achizitie și ar distribui mai departe echipamentele către scoli. În ambele cazuri Ancada consideră că, dată fiind achiziția în masă a echipamentelor de către stat, companiile producătoare de echipamente ar putea oferi discounturi, așa că prețul unui echipament destinat celor 200.000 de elevil de clasa I ar fi mult redus.

Cea de-a treia varianta a programului propus de Ancada presupune acordarea fiecărui elev de clasa I a unui voucher destinat cumpărării echipamentului. Prețul pe echipament și automat bugetul programului ar fi mai mari însă în această variantă, tocmai din cauza faptului că producătorii nu ar mai avea un volum garantat al echipamentelor sportive, ci fiecare părinte ar cumpăra echipamentul de unde ar considera de cuviință. Totuși, fiecare variantă are aceleași obiecive: încurajarea activităţii sportive în rândul tinerilor şi reducerea presiunii de pe sistemul de asigurări de sănătate.