Când vom trăi ca în Vest?
de Moise Guran
Bucuraţi-vă, datele publicate de statistica oficială arată pentru anul trecut o evoluţie economică demnă de manualele FMI – economia României a crescut puţin, dar sănătos, construcţiile au avansat cu 5%, dar cine mai vrea boom în imobiliare, iar consumul populaţiei a crescut cu un modest 3% în vreme ce consumul administraţiei publice a scăzut cu 3,5%.
Nu e bine? Nu aţi simţit o îmbunătăţire a nivelului de trai? Normal, nici nu aveaţi cum. La nivelul conştiinţei publice România încă se mai zbate într-o dilemă existenţială demnă de Poieniţa lui Iocan – domnule, s-ar întreba Moromete transpus în zilele noatre, în ritmul ăsta când naibii o să ajungem şi noi să trăim ca occidentalii? Dacă l-am aduce şi pe Silviu Brucan în şedinţa de spiritism economic din Poieniţa lui Iocan, foarte probabil acesta ar fi tentat să răspundă, încă 20 de ani. Ce ziceţi, ar fi corect un astfel de răspuns?
Probabil că nu, dar în 1990, când a lansat celebrul termen al bunăstării românilor, Silviu Brucan nu avea de unde şti că timp de zece din cei douăzeci de ani ai săi românii vor pierde şi mai multă distanţă în decalajul ce-i separă de occidentali. De fapt între 2000 şi 2008 ritmul de creştere al României a fost atât de mare încât, dacă s-ar fi păstrat, probabil că prin 2015 am fi putut face comparaţii între nivelul de trai din România şi cel din Occident. Din păcate însă un astfel de ritm nu poate fi susţinut fără o corecţie dură, cum a fost cea din ultimii ani.
În mod clar ţara noastră are o problemă de coerenţă în dezvoltare dar cel mai sănătos model de reducere a decalajelor este exact cel de anul trecut. Un ritm modest de creştere are şansa de a fi păstrat pe un termen mai lung, fără crize economice şi recesiuni adânci. Bine, bine, o să vă întrebaţi, dar într-un astfel de pas mic, o să-i mai ajungem vreodată pe occidentali? Paradoxal, timpul ar putea fi chiar mai redus, căci o creştere sănătoasă acţionează benefic nu numai asupra veniturilor populaţiei ci şi asupra cursului de schimb, dar şi asupra preţurilor. În economie este mai sănătos să nu cauţi scurtături periculoase.
