Zâmbete, zapezi si inundatii

de Moise Guran

Mugur Isărescu le tot bate şaua bancherilor – mai în glumă mai în serios guvernatorul BNR a declarat că uite vine primăvara, se topesc zăpezile iar băncile vor avea multe lichidităţi cu care să dea credite mai ieftine.

Dincolo de glume, zâmbete şi amabilităţi, BNR se află acum într-o adevărată confruntare cu sindicatul bancar pe care l-a protejaz atunci când consiliul concurenţei era pe punctul de a-l sparge. Declaraţia cu lichidităţile a lui Mugur Isărescu a fost interpretată imediat ca fiind o trimitere la o viitoare tăiere a rezervelor minime obligatorii. Pentru cine nu ştie, la fiecare leu sau euro împrumutaţi în România, fiecare bancă trebuie să constituie un fond de rezervă la Banca Naţională. Aceste rezerve reprezintă un adevărat pripon în vremuri de criză, căci ele ajung în rezerva valutară a BNR, adică în pavăza principală de apărare în cazul unor atacuri speculative. În ultimele luni bancherii au făcut numeroase presiuni pentru eliberarea unei părţi a rezervelor, precum şi pentru acceptarea unor garanţii mai diverse la injecţiile de lei ale BNR.

Ca din întâmplare, BNR a anunţat o creştere semnificativă a rezervei valutare, una care arată că pe lângă injecţiile directe de lei în piaţă, Isărescu mai împinge cantităţi importante de bani, cumpărând euro. De eliberarea directă a rezervelor, BNR s-a dferit până acum tocmai de teamă că o dată plecaţi din BNR, banii nu vor rămâne în economia românească, ci se vor duce pachet în băncile mamă ale căror unităţi lucrează la noi.

Dacă Isărescu se gândeşte să dea drumul şi la rezerve, şi cel mai probabil asta se va întâmpla la finalul lunii martie, atunci se poate presupune că guvernatorul deja s-a înţeles cu bancherii să scadă dobânzile, şi atunci gluma cu dezgheţul lichidităţilor este un zâmbet între iniţiaţi, ori pur şi simplu băncile străine cu sucursale în România nu mai au de ce să tragă euro de aici, după ce s-au încărcat bine de la injecţiile Băncii Centrale Europene.

Şi totuşi mişcarea expune piaţa românească unui risc – marii speculatori ai lumii nu sunt bănci din zona euro. Ce se va face Isărescu dacă băncile locale, în loc să crediteze micul investitor din România, vor prefera să le împrumute speculatorilor cantităţile mari de lei pe care stau acum? Ar fi un instrument de atac extrem de periculos, un instrument împotriva căruia abilul Isărescu s-ar putea găsi foarte vulnerabil.