Vinul, secretul lui Isărescu
de Moise Guran
Guvernatorul Mugur Isărescu a anunţat că îşi va lista vinăria la bursă pentru a da un exemplu micilor investitori despre cum poţi face rost de bani. Isărescu nu a zis cum să faci rost de bani fără să te milogeşti pe la bănci, dar exact asta este ideea listării la bursă.
Un cârcotaş ar putea spune că afacerea familiei Isărescu este prea mică pentru a putea fi listată la o categorie superioară a bursei şi nu se face ca ditamai guvernatorul să se piardă printre sutele de companii cu lichiditate mică de la categoriile inferioare.
Vinăria lui Isărescu constă în vreo 20 de hectare cu vie la Drăgăşani şi o staţie de vinificaţie ce scoate câteva mii de sticle pe an. Cum vinul guvernatorului se vinde cu preţuri cuprinse între 5 euro şi 15 euro, cifra de afaceri a vinăriei este comparabilă cu cea a unui supermarchet mai răsărit, iar profitul sare greu de 100 de mii de euro pe an.
Intenţia declarată a guvernatorului Mugur Isărescu, aceea de a da un exemplu micilor antreprenori, este lăudabilă, dar momentul ales nu este senzaţional.
În primul rând că atunci când te duci la bursă vii cu un plan de dezvoltare şi le arăţi investitorilor, viitorii tăi parteneri, ce vei face cu banii lor. Categoric afacerea cu vinuri are potenţial, dar mă tem că Mugur Isărescu nu ştie profilul profund speculativ al pieţei din România. Presupunând că Isărescu are de gând să-şi lărgească afacerea, asta presupune achiziţia de noi terenuri cu potenţial, plantarea viţei şi abia apoi creşterea producţiei de vin.
Cum via nu se pune pe rod mai devreme de doi ani, cei care ar cumpăra acum acţiuni la vinăria lui Isărescu ar putea spera la un profit mai bun abia prin toamna lui 2014 sau 2015. Poate doar cu un dividend în natură, sub formă de cabernet i-ar putea guvernatorul convinge pe speculatori să îi cumpere acţiunile. Dacă era aşa simplu nu credeţi că şi Mircea Dinescu, un alt viticultor celebru, ar fi preferat să pescuiască parteneri la bursă în loc să gătească peşte în direct la televizor?