DeLonghi nu-i ca Nokia
de Moise Guran
Înţelegerea dintre italienii de la De Longhi şi finlandezii de la Nokia pentru transferul fostei fabrici de telefoane de la Jucu este o veste bună pentru clujeni dar este departe de a fi o ştire senzaţională pentru România. Vitejii italieni trebuie aplaudaţi căci ei vor să-şi facă electrocasnicele într-o ţară din Europa ca o repliere din Asia, în vreme ce finlandezii pleacă de la noi ca să se mute în Vietnam. Filozofia De Longhi pare a fi total diferită de cea a Nokia, căci în vreme ce finlandezii au dat chix cu telefoanele ieftine făcute în România pentru ţări mai sărace decât a noastră, italienii fac aspiratoare ceva mai scumpe, pe care vor să le vândă cu prestigiul de marcă în ţările mai bogate din vest.
Da, Clujul se poate bucura. Probabil italienii vor compensa prin angajările făcute diponibilizările anunţate de Nokia, foarte probabil şi bugetele locale vor încasa cam aceleaşi sume de până acum, dar per total, în conturile naţionale, De Longhi este departe de ceea ce a fost Nokia.
Imaginaţi-vă doar faptul că italienii au o cifră de afaceri globală, adică a tutror fabricilor pe care le deţin acum în lume, ceva mai mică decât cea a exportului pe care Nokia îl făcea numai din România.
Să fim sinceri şi să recunoaştem cinstit – venirea De Longhi este doar o consolare. Dacă Nokia pleca la începutul lui 2011 din România, anul trecut ţara nu ieşea din recesiune. Cifrele de export ale finlandezilor ne vor lipsi grav anul acesta şi, dacă speranţele se îndreptau până acum spre Ford, americanii par să dezampgească din nou. Vor începe producţia la Craiova mai spre vară şi nu vor putea face mai mult de 50 de mii de maşini anul acesta. Aţi auzit bine – 50 de mii. Promiseseră 500 de mii, dar asta-i piaţa. Presupunând că De Longhi începe imediat producţia şi exportul de la Cluj, Jucu şi Craiova tot vor produce anul acesta cu cel puţin un miliard de euro mai puţin decât a produs Nokia. Doar din asta şi deja creşterea economică pozitivă pe 2012 este pusă sub semnul întrebării.