Revoluţia FMI

de Moise Guran

Dacă auzi pe undeva că cei de la FMI au recomandat o creştere a salariilor bugetarilor şi a pensiilor în anul electoral 2012, este imposibil să nu-i suspectezi că s-au înţeles cumva cu guvernul, la fel cum în 2009, au fost de acord să redirecţioneze câteva tranşe pentru a amâna tăierile de salarii care s-au făcut astfel în 2010, după alegeri. Recomandarea FMI este, ca de obicei, o gogoaşă otravită şi să vedeţi de ce….

Niciodată o astfel de recomandare nu vine singură. Ea este doar învelitoarea lucioasă a altor măsuri pe care cei de la FMI le trimit românilor. Dacă nu te-ai blocat cumva la partea cu creşterea salariilor şi a pensiilor şi ai răbdare să citeşti până la capăt analizele FMI mai afli că cei de la Washinghton critică tăierile de dobândă făcute de BNR, că îi recomandă lui Isărescu să bage bani în piaţă şi să nu mai scadă dobânzile.

Să recapitulăm, deci cei de la FMI vor de la guvern să crească salariile iar de la BNR să finanţeze băncile dar să nu ieftinească banii.

O creştere de salarii poate duce la o creştere de preţuri, dar nu este clar cât de mare ar fi ea în condiţiile unui consum foarte scăzut cum avem în acest moment. Va stimula consumul o astfel de creştere de salarii? Probabil că da. Va stimula şi creşterea preţurilor preţurile? În mod sigur da, dar nu ştim încă în ce măsură.

Cei de la FMI vor se pare cu orice preţ o creştere economică a României în acest an. La fel vrea şi guvrenul. Dar dacă preţul acestei creşteri este oprirea scăderii dobânzilor, atunci cei din companiile private nu se vor bucura de această strategie. Dobânda mare este un cost important al firmelor din România. Dacă FMI-ul vrea să stimuleze consumul în România ar trebui să-i înveţe pe guvernanţi să scadă impozitele pe salarii. În acest fel vor beneficia de venituri suplimentare toţi angajaţii, nu doar cei de la stat.