România în trei viteze

de Moise Guran

Într-un oraş monocolor din punct de vedere industrial, şi preţul cartofilor se schimbă în piaţă în ziua în care se dau salariile la singura uzină mai serioasă. Dependenţa este mare şi riscurile pe măsură. Un studiu realizat de Manpower scoate în evidenţă o foarte ciudată ruptură în trei zone mari din România.

Moldova şi în Oltenia, fără a fi geografic o zonă, se aseamănă prin faptul că lumea este mai săracă, salariile sunt mai mici, iar orăşelele sunt deseori monocolore din punct de vedere industrial. Studiul arată că numărul patronilor ce îşi vor restructura afacerile anul viitor este mai mare decât al celor care au de gând să se extindă şi să facă angajări.
O a doua zonă de dezvoltare este cea din sudul ţării, practic regiunea care se bazează pe cererea de consum a Capitalei. Chiar dacă în Bucureşti şi Ilfov optimismul este de doar un rezervat 5%, în partea de sud a ţării sunt cu 10% mai mulţi patroni optimişti decât pesimişti.

Patronii din tot Ardealul şi cei din Banat estimează angajări importante pe care au de gând să le facă în prima parte a anului viitor. Dacă te uiţi pe o hartă economică o să constaţi că cele mai multe fabrici de componente auto sunt localizate în aceste zone. Raţiunea este simplă – oricâte anvelope Pirelli sau oricâte forduri ar face oltenii, cererea de componente auto tot este mai mare dinspre vestul Europei. Cum Carpaţii reprezintă încă o barieră naturală importantă căci încă nu avem o autostradă care să îi traverseze, atunci este oarecum firesc ca zonele de dincolo de munţi să se dezvolte cu o altă viteză. Astfel pentru 2012 în regiunile Centru, Nord-Vest şi Vest numărul patronilor care au de gând să facă angajări este mai mare cu până la 15% decât al celor care au de gând să reducă personalul.

Poate fi o întâmplare dar exact Oltenia şi Moldova sunt zonele care nu au beneficiat de niciun proiect major de infrastructură în ultimii ani.